PAUL PUFAN: NEȚĂRMURITUL ZBOR AL SUFLETELOR DESFRÂNATE – RECENZIE

 Îmi place să descopăr autori români contemporani și iubesc când dau peste scriitori extrem de talentați, care știu cum să te țină cu putere ancorați în acțiunea cărții lor. De curând, am terminat de citit Nețărmuritul zbor al sufletelor desfrânate de Paul Pufan și, recunosc, îmi doresc mai multe cărți asemenea acesteia. M-a atras datorită metaforei din titlu și a jocului de cuvinte dintre lirismul primilor termeni folosiți și adăugirea adjectivului „desfrânate” la final, care te face curios să descoperi despre ce este vorba. Nu am scris imediat ce am terminat de citit și rar fac asta, pentru că am simțit nevoia ca ideile să mi așeze puțin în minte până când vin să discut cu voi despre ea. Este o lectură extrem de plăcută și de frumos scrisă, ar fi păcat să nu fie cunoscută cât mai multor oameni.

Nețărmuritul zbor al sufletelor desfrânate împletește cu o finețe remarcabilă elementele unei povești de dragoste atipice cu cele de thriller psihologic, iar asta face ca lectura cărții să fie una extraordinar de plăcută. Autorul surprinde prin introducerea cu măiestrie a misterului, după ce inițial a lăsat impresia unei povești de iubire ce înflorea timid pe bazele unei căsnicii șubrede și de fațadă. Cred că tocmai ăsta este ineditul cărții de față, dincolo de stilul de scriere cursiv și alert. Cucerește prin modul unic de a aduce în prim plan suspansul, neprevăzutul, iar autorul este un expert al introducerii elementelor psihologice, manevrând cu măiestrie destinele personajelor sale, pe care le creionează cu lumini și umbre, cu căderi greu de imaginat și cu ratări ale șanselor, care duc la gândul că ceva este în neregulă cu ele, dar nu știi exact ce anume până la final. Reușește să îți țină atenția trează și, recunosc, nu am bănuit nici măcar o secundă cine este făptașul.

Nețărmuritul zbor al sufletelor desfrânate – despre ratarea șanselor și zbor cu aripi frânte

Romanul lui Paul Pufan cucerește și stârnește curiozitatea inițial prin coperta atractivă, pe care nu ai cum să o ratezi cumva. Apoi, te îndrăgostești de modul de scriere, de toate acele introspecții reprezentate prin filele de jurnal ale personajului principal, Ashley, care adaugă savoare poveștii.

Povestea părea una ușor bizară inițial, pentru că incipitul ne poartă pașii la Rotterdam, în anul 2051, când James Turner vrea să fure tabloul unei femei. Nu înțelegem semnificația acestui gest și nici importanța tabloului în sine decât mai târziu și poate tocmai pentru acest fapt îmi doresc o continuare a cărții. Ar mai merge spus puțin despre ceea ce s-a întâmplat apoi, după ce ciclul inițial al evenimentelor a ajuns la final, mai ales că Turner pare să fie urmărit de un destin implacabil și că e urmaș al unei familii dezechilibrate.

Prin intermediul lui, facem un salt înapoi în timp, în contemporanitate, iar autorul ne plasează abil în Anglia zilelor noastre, purtându-ne pașii direct în problematica familie Lincoln, care, în aparență, este una ideală, dar, în esență, întâmpină probleme serioase, care o fac să penduleze între iubire și ură. În definitiv, de la una la alta este doar un pas.

Ashley și Nathaniel Lincoln au o căsnicie de fațadă. Ea pare soția trofeu, iar el tipul de soț bogat, care întreține aparențele, de dragul afacerilor. Căsătoria lor nu are la bază dragostea, ci un șantaj, care se transformă în motiv de a sta alături de cel pe care îl disprețuiești. Poate tocmai de aceea se aruncă într-o relație interzisă cu cumnatul ei, Mark, care pare bărbatul ideal, tandru și afectuos, gata mereu să îi înțeleagă stările si emoțiile. Și nu sunt puține, după cum putem descoperi din filele de jurnal pe care ea le ține (și iubesc această formă de a ne descoperi personajul, altfel destul de introvertit și de temător în a se expune pe sine).

Aceasta este povestea în partea de început a cărții, autorul introducând și niște personaje feminine extrem de savuroase, precum Kalliste, prietena cea  mai bună a lui Ashley, care sare de la un bărbat la altul, și Julia-Jane (J. J.), prietena lui Mark, o fire destul de băgăcioasă, cu un mare interes pentru paranormal. Ai putea crede inițial că vei citi despre frivolitățile unei societăți în delir, bolnave, însă lucrurile se complică în momentul în care servitori și oameni din anturajul familiei Lincoln încep să moară. Abia acum cartea ia cu adevărat amploare și se transformă într-un veritabil thriller psihologic. Adăugați la toate acestea și o teamă permanentă, pe care Ashely o resimte atunci când are impresia că este urmărită în permanență. Și, totuși, nu este un personaj de încredere, căci își îngroapă toate suferințele în alcool. Care este adevărul, rămâne de văzut. Tocmai de aceea citești cu sufletul la gură până la ultima pagină, îți faci scenarii, pe care autorul ți le demontează cu o abilitate fantastică.

Nețărmuritul zbor al sufletelor desfrânate este o lectură încântătoare, care te ține captiv între paginile sale de la prima și până la ultima pagină. Este un periplu adevărat printre tipologii umane, suferințe capabile să nască monștri și dureri provocate de absența iubirii. O carte frumoasă, care te cucerește în totalitate.

Date despre carte:

  • Titlu: Nețărmuritul zbor al sufletelor desfrânate
  • Autor: Paul Pufan
  • Editura: Smart Publishing
  • Anul apariției: 2020
  • Număr de pagini: 342

Cartea o găsiți aici, pe Smart Publishing, iar pe autor îl găsiți pe pagina de Facebook dedicată romanului.

2 gânduri despre ”PAUL PUFAN: NEȚĂRMURITUL ZBOR AL SUFLETELOR DESFRÂNATE – RECENZIE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.