KRISTIN HANNAH: UN MOMENT MAGIC – RECENZIE

Iubesc cum scrie Kristin Hannah, pune emoție în cuvintele pe care le așterne pe hârtie și te face să simți fiecare trăire a personajelor sale. Este întotdeauna o încântare să mă îndrept spre romanele sale, însă, deși la majoritatea am găsit acea sclipire care m-a făcut să storc ceva lacrimi citind, în ceea ce privește Un moment magic (reeditare a romanului Clipa magică), parcă nu am reușit deloc să regăsesc acest lucru. I-a lipsit ceva, care a făcut ca lectura să fie una bună, dar nu memorabilă, așa cum mă așteptam.

Un moment magic este un roman care mizează mult pe extraordinar, pe realismul magic care face posibilă apariția unei fetițe sălbatice într-un orășel în care nu se întâmplă niciodată nimic. Povestea copilei lup reușește să emoționeze prin ineditul situației și prin modul în care ne este înfățișată istoria ei de viață, din crâmpeie de memorie, iar acesta cred că este efectul oricărei cărți care are în prim-plan copii. Trezește emoții și vrei să afli ce anume s-a întâmplat cu ea și dacă doctorul terapeut desemnat să aibă grijă de ea va reuși să se recompună asemenea păsării Phoenix din propria cenușă.

Stilul cald și acest substrat le-am adorat la acest roman, însă am avut o problemă cu ritmul folosit, uneori extrem de lent, de pironit într-un punct ce pare mort. Scârțiie în ceea ce privește credibilitatea, autoarea se axează mult mai tare pe povestea fetiței sălbatice și sare etape din poveștile celorlalte personaje, iar asta m-a făcut să nu empatizez foarte tare cu ele. E feerică relația dintre Julia, terapeuta, și Alice, copila găsită, dar restul relațiilor dintre surori, dintre potențiali iubiți, dintre prieteni nu sunt la fel de bine construite. E în prim plan realismul magic, care face posibilă reabilitarea celei mici, dar restul lucrurilor sunt mult prea lente și prea puțin exploatate, iar asta m-a făcut să nu fiu foarte conectată cu restul poveștilor.

Un nou început – povestea fetiței lup

Kristin Hannah împletește două destine fragile, pe care le topește într-o poveste care ți se lipește de suflet. Două ființe distruse din toate punctele de vedere se contopesc, în încercarea de a forma un întreg, iar acest fapt cucerește, pentru că nu ai cum să rămâi impasibil în fața poveștii unei copile, care, deși rătăcită pe când era doar un boț de om, își regăsește calea spre civilizație și spre iubire.

Dr. Julia Cates luptă cu opinia publică. Este un terapeut extraordinar de bun, de renume, pe care, însă, moartea uneia dintre paciente reușește să o îngenuncheze în fața lumii și să o facă să se îndoiască de propriile abilități. Poate tocmai aceasta a fost șansa lui Alice, fetița sălbatică găsită de sora Juliei, Ellie, polițistă în orășelul Rain Valley, unde niciodată nu se petrece nimic. Julia pare a fi șansa unică prin care cu toții pot afla identitatea fetiței, apărute de niciunde într-o zi, posibil din pădure, cu un pui de lup drept cel mai bun prieten al ei.

Alice, cum o vor numi, pare a avea undeva la șase ani. Nu comunică, urlă la orice apropiere de civilizație, se ascunde, zgârie, lovește și nimeni nu reușește să îi dea de cap. Aici intervine Julia, care, cu răbdare și perseverență, reușește să o transforme și să o facă să revină încet, încet la lumea din care s-a pierdut în trecut. Aceasta este adevărata poveste de iubire din carte, căci cele două se apropie atât de tare încât devin o singură ființă în două trupuri. Modul în care Julia luptă pentru micuță, leoaica ce iese la iveală atunci când copila e pe punctul de a fi smulsă de lângă ea, cucerește.

În plan secund, există două povești de dragoste. Elementul romantic, însă, nu este atât de mult în prim plan. Max și Julia se regăsesc pe sine prin intermediul iubirii, iar pe Ellie, Cal o învață ce înseamnă cu adevărat dragostea. Însă, poveștile lor nu sunt atât de bine dezvoltate, se pierd oarecum în decor și pare, uneori, că autoarea ne oferă detalii ce provin de niciunde din viețile acestora. Nu se leagă elementele așa cum ar fi fost de dorit, astfel încât povestea să curgă într-un mod firesc. Poveștile de dragoste par oarecum forțate, nefirești, puțin credibile și parcă aș fi putut să mă lipsesc de ele. La fel, ritmul poveștii este, pe alocuri, destul de lent. Ni se prezintă în mod repetitiv aceleași elemente, iar asta plictisește și nu te face neapărat să vrei să te afunzi între paginile cărții. Este un roman bun, dar nu de excepție, așa cum mă așteptam din partea lui Kristin Hannah. Nu mi-a smuls nicio lacrimă, nu a avut acea emoție, sensibilitate atât de caracteristică scrierilor sale. Nu mi se pare a fi cel mai bun roman al său. Este ok, dar nu wow, cam aceasta a fost senzația pe tot parcursul citirii sale.

Un moment magic este o poveste înduioșătoare despre regăsiri de sine, despre iubirea care poate vindeca orice rană și despre familie, pilonul de bază al oricărei persoane.

Date despre carte:

  • Titlu: Un moment magic
  • Autor: Kristin Hannah
  • Titlu original: Magic Hour
  • Traducere: Ana Maria Gontea
  • Editura: Litera
  • Colecție: Blue Moon
  • Anul apariției: 2021
  • Pagini: 416

Cartea o găsiți și voi aici.

2 gânduri despre ”KRISTIN HANNAH: UN MOMENT MAGIC – RECENZIE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.