LOUISE FEIN: FIICA REICHULUI – RECENZIE

Îmi place să citesc ficțiune istorică, deși sunt convinsă încă de la început că periplul printre poveștile personajelor ce au trăit ororile celui de al Doilea Război Mondial nu va fi ușor de parcurs. Există întotdeauna o durere vie care îți macină sufletul atunci când citești despre o perioadă de timp ce a rămas ca o pată neagră în istoria omenirii. Toate astea nu cred că mai sunt un secret pentru voi, dacă mă citiți mai de mult. Poate tocmai de aceea nu va fi o surpriză pentru nimeni că, atunci când am văzut o nouă carte ce atinge acest subiect pe Libris mi-am dorit să o aduc acasă. Și nici că puteam alege mai bine de atât. Fiica Reichului de Louise Fein a fost o lectură absolut fascinantă, care a atins corzi extrem de sensibile ale sufletului.

Fiica Reichului este o carte care te cucerește încă de la primele pagini prin stilul absolut minunat în care este scrisă, după care, te atașezi de personaje și te bucuri de documentarea extrem de prețioasă a autoarei, care te face să afli destul de multe chestiuni legate de nazism direct din interior. Este o adevărată radiografie a sistemului acesta bolnav, care a distrus multe destine în doar câțiva ani, făcută direct din interiorul Germaniei, dintr-o societate aflată pe marginea prăpastiei și, totuși, încă încrezătoare în sistemul acesta adus de Fuhrer, pe care mulți dintre locuitorii nativi îl considerau a fi măreț și de necombătut. Cred că tocmai asta șochează, franchețea scrierii, care îți arată impactul nazismului asupra copiilor și manipularea în masă, care conduce la o psihoză colectivă, ce a distrus vieți și a dus la niște fapte abominabile, sfârșind cu teribilele lagăre de concentrare

„Nu sunt sigură că voi mai putea adormi vreodată. Sunt bântuită de ce am văzut în seara asta. Cum pot oamenii să facă asemenea lucruri altor ființe umane? Natura este aspră, dar o asemenea brutalitate este apanajul omenirii. Oricare ne-ar fi religia, rasa, locul de un de provenim, oricare ne-ar fi culoarea părului sau a ochilor, forma nasului sau dimensiunea tălpilor, cu toții suntem doar oameni. Oameni care simt durere, bucurie, dragoste, chinuri. Care au speranțe și visuri, familii, prieteni și oameni dragi. Cum de alții ignoră cu totul acest lucru și trădează alți oameni de parcă n-ar fi altceva decât obiecte inerte sub tălpile lor?”

În acest sistem corupt și greu de imaginat în ziua de azi, dureros și greu de purtat pe umeri, se naște o frumoasă poveste de dragoste, care este complet interzisă și considerată a fi o abominație a naturii, o greșeală fatală. Hetty, germană și fiică de om important în SS, și Walter, evreu, deci o rasă considerată cea mai rea din  lume, își trăiesc povestea de iubire pe acest fundal, care se cristalizează, crește și devine extrem de puternică în această lume încărcată de ură și de suferință. Și poate acest fundal îi face să iubească atât de pur și de profund, pentru că nu sunt siguri de durata poveștii lor, pentru că nu știu cât vor putea lupta unul pentru celălalt. Tocmai de aceea, cartea asta este un amestec dulce-amărui, care îți creează sentimente foarte intense și te face să nu vrei să mai lași romanul din mână. Trăiești alături de personaje fiecare activitate în parte, simți fiecare decizie grea care conduce la frângerea unor destine.

Fiica Reichului – între iubire și datorie

Louise Fein ne poartă pașii prin Leipzig, anii ’30, când nazismul începe să devină aproape o religie de stat. Imaginea lui Hitler, Fuhrerul suprem, se regăsește pretutindeni, iar copiii încep să îl resimtă ca pe un părinte. Este tatăl Reichului, al întregii națiuni nou construite, în care nimeni altcineva în afară de germanul get beget nu are dreptul să ducă o viață decentă, liniștită, în care să te dezvolți și să te gândești la un viitor mai bun. Privim din interior cum manipularea în masă distruge vieți și schimbă destine într-un mod greu de imaginat în acest moment, când există un fel de globalizare a întregului mapamond. Evreii erau considerați a fi sub oameni, așa că nu li se permite să aibă casele lor, nu au dreptul la educație sau la un loc de muncă decent, nu mai pot să își continue afacerile și nu mai au siguranță de niciun fel. Sunt izolați total de restul lumii pentru un fel de vină colectivă, ce învrăjbește lumea întreagă și îi determină pe germani să reconsidere legăturile lor cu vecinii sau prietenii evrei și să le dea vânt, rănindu-i și umilindu-i în permanență.

Acesta este fundalul în care se dezvoltă și crește Hetty Heinrich, al cărei destin îl urmărim de-a lungul anilor, de la vârsta de unsprezece ani și până când ajunge o bătrână înțeleaptă și un om matur, ale cărei percepții asupra vieții se modifică în totalitate pe măsură ce înțelege universul din jurul ei și pricepe că dragostea adevărată nu are cum să supraviețuiască dacă nu alegi să te îndrăgostești de un alt german, cu descendență pură.

Hetty, inițial, crede în noua politică de stat și este convinsă că este ceea ce trebuie. Credința în Hitler este de nezdruncinat și crede cu tărie că lumea va fi mai bună datorită lui. Privește spre el cu o venerație greu de egalat și se consideră a fi fiica lui. Manipularea este atât de mare încât ajunge să îi caute aprobarea în  tot ceea ce face și chiar ajunge să îl convingă pe prietenul ei din copilărie, firavul Tomas, să își denunțe propriul tată de activități contra celui de al Treilea Reich. Aceasta este situația de bază de la care pornește romanul, însă, după ce îl reîntâlnește pe prietenul din copilărie al fratelui ei, Walter, evreu greu încercat de soartă, și modul de gândire al lui Hetty se modifică.

Povestea lor de iubire este complet interzisă. Numai alăturarea lor, găsirea lor împreună într-o simplă plimbare, poate genera extrem de multe probleme. Poate distruge multe vieți, începând cu Hetty, care are o legătură cu un evreu, continuând cu tatăl ei, care este ofițer SS și asta ar duce la denigrarea lui publică, și ajungând la Walter și la familia lui, care ar putea cunoaște moartea dacă s-ar afla despre legătura lor, căci ar fi văzut ca un corupător sau ca un instigator asupra bunelor moravuri sociale. Însă este absolut minunat să urmărești contopirea lor ca o singură ființă, care o determină pe Hetty să înțeleagă cât de bolnavă și de greșită este mentalitatea ce i s-a impus poporului german, fapt care o conduce la dorința de a ajuta cumva populația evreiască din locul în care trăiește. Autoarea explorează cu putere trăirile ei interioare, zbuciumul care o face să își piardă liniștea, culminând cu averea unui copil cu un evreu, păcatul suprem. Tocmai asta e plăcut de urmărit, cum crește și se dezvoltă Hetty, de la un copil manipulat de un sistem corupt, până la femeia care luptă pentru rodul iubirii ei și pentru o lume mai bună.

Fiica Reichului este o poveste fascinantă despre un sistem corupt văzut din interior și despre dragostea adevărată, care reușește să treacă peste orice obstacol, în ciuda finalului trist. Tensiunea epică se dezvoltă de la manipularea aceea în masă inițială la deschiderea ochilor spre ororile care se produc într-un sistem corupt. Acțiunea devine din ce în ce mai dramatică, mai încărcată emoțional, mai dureroasă, dar, în același timp, mai plină de savoare și de speranța că lucrurile pot deveni mai bune, mai umane.

Date despre carte:

  • Titlu: Fiica Reichului
  • Autor: Louise Fein
  • Titlu original: People Like Us
  • Traducere: Emanuela Ignatoiu-Sora
  • Editura: Nemira
  • Colecție: Damen Tango
  • Anul apariției: 2021
  • Număr de pagini: 576

Dac ă vă doriți și voi cartea, o puteți achiziționa de pe site-ul Libris.

3 gânduri despre ”LOUISE FEIN: FIICA REICHULUI – RECENZIE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.