ELLIS AVERY: ULTIMUL NUD – RECENZIE

Despre unele cărți este destul de greu să vorbești, pentru că ți se lipesc de suflet și rămân atârnate acolo, ca un fel de tușă personală. Devin parte din tine, din povestea ta personală, și te transformă pe interior, făcându-te să devii una cu personajele sale. Un astfel de roman este Ultimul nud de Ellis Avery, la care am ajuns absolut întâmplător, ca urmare a recomandării unei prietene. Știam doar de Focul în pavilionul de ceai de la ea, însă mă bucur că am ajuns la universul narativ al autoarei, care este unul complex și extrem de puternic, împletind multe elemente inovative în stilul său.

Ultimul nud este o odă închinată feminității, pasiunii, neconvenționalului și senzualității, în care femeia este transformată în ideal, iar trupul acesteia este analizat până la cele mai mici detalii. Este un roman îndrăzneț, care ne poartă pașii prin Parisul boem de imediat după Primul Război Mondial, care, la acel moment, era considerat încă a fi Marele Război, fără putința de a mai exista altceva după el. Este povestea unei mari pasiuni trăite în preajma inspirației artistice și a idolatrizării fructului oprit. E clar un roman feminist, în care femeia este ridicată la rang de artă, iar bărbatul este portretizat într-un mod atât de urât, de încărcat de misoginism, obsesie sexuală, cu fetișuri care mai de care mai odioase, care face ca singurele relații amoroase posibile să fie cele dintre două reprezentante ale sexului frumos. Iubirea izvorăște cu patimă între două femei, iar acest tip de relație este văzut ca fiind unica modalitate de salvare într-o societate ce pune accent pe tradițional, în ciuda exhibiționismului de care dă dovadă prin prostituția mascată și consumul de substanțe interzise.

Ultimul nud – despre iubiri clandestine, artă și femei puternice

Romanul lui Ellis Avery ne transpune într-un Paris al anului 1927, într-o perioadă dedicată celei mai prolifice forme de artă modernă, Art Deco, în care aristocrații se pierd printre opere de artă, iar artiștii încearcă să găsească cele mai bune forme de supraviețuire. Este un moment fascinant din istorie, în care erosul, senzualitatea și pasiunea devin oarecum clandestine, iar trădarea este văzută ca un mijloc de supraviețuire.

Pe acest fundal își construiește autoarea povestea dintre celebra pictoriță, Tamara de Lempicka, și muza sa, Rafaela Fano, izvorâtă dintr-o dragoste a sa față de picturile artistei controversate. Istoria lor te transpune direct acolo, într-o lume nebună, în care bărbații abordează femeile la restaurant, oferindu-le mijloace de trai altfel extrem de inaccesibile. Este o formă de prostituție mascată, pe care autoarea ne-o înfățișează ușor voalat, prin intermediul unui stil de un lirism pur, lăsându-ne să percepem doar printre rânduri durerea tinerelor fete, supuse celor mai extravagante dorințe masculine doar pentru a putea duce o viață cât de cât decentă. Dincolo de această boemie, se află mizeria, boala și nesiguranța pentru ziua de mâine.

Aceasta este lumea în care își duce traiul Rafaela Fano, o tânără de doar șaptesprezece ani, care, astfel, prin relații ilicite și fuga de un viitor nedorit, își câștigă oarecum independența. Însă, cea care o salvează este Tamara de Lempicka, o femeie care coboară într-o zi pe Bois de Boulogne dintr-un Bugati și îi cere să îi pozeze ca model:

„Am întâlnit-o pe Tamara de Lempicka doar pentru că aveam nevoie de o sută de franci. Asta s-a întâmplat acum șaisprezece ani. Tocmai aflasem că, dacă aș fi avut o rochie neagră cu guler alb, aș fi putut să preiau slujba de la magazinul universal a colegei mele de apartament. În 1927, puteai să faci rost de un pat sau de o bicicletă cu trei sute de franci; o sută era un preț convenabil pentru o rochie de-a gata, dar eu nu dispuneam de suma asta.”

Însă, ceea ce începe ca o simplă afacere, se transformă curând în evenimentul care transformă pentru totdeauna viața Rafaelei, ajutând-o să se metamorfozeze din tânăra naivă, care știe cum să joace bărbații pe degete, dar devine mult prea încrezătoare atunci când se implică într-o relație de iubire, în femeia puternică de mai târziu, care acceptă o relație de conveniență cu un bărbat (singurul cât de cât onest și capabil de sentimente din roman, căci, în ciuda faptului că a rămas impotent în război, se dovedește a fi sprijinul de care are nevoie Rafaela când sufletul îi este sfâșiat), capabilă să aibă propria afacere.

Întâlnirea cu Tamara o ajută pe Rafaela să se salveze de un destin la indigo. Trimisă de acasă de propria mamă în momentul în care corpul său începe să devină plin, ca al unei femei, pentru că pare să devină o atracție sexuală pentru tatăl ei vitreg, apoi forțată să se căsătorească cu un bărbat pe care nu îl cunoaște, tânăra învață să supraviețuiască, fugind la Paris cu un bărbat cunoscut pe vapor. Are multe astfel de experiențe mai apoi, dar totul devine altfel când devine muza și modelul celebrei pictorițe, celebră pentru nudurile ei cu tușe perfecte. Amândouă, fac senzație, însă, curând, relația lor nu mai este doar una pur profesională, ci se transformă în pasiune pură și senzualitate, pe care Rafaela, aflată la prima sa dragoste, nu știe să o gestioneze corect și o consideră dragoste pură, menită să dureze o eternitate. Și poate că așa și este, cu toate că Tamara își păstrează luciditatea și alege traiul mai bun în locul sentimentelor. Finalul te face să te întrebi dacă, poate, nu a fost doar o relație pasageră, ci dragoste curată.

Trupul femeii devine oarecum obiect de schimb în acest roman și ajungi să te întrebi cui aparține acesta, de fapt. În cazul Tamarei, lucrurile par mai simple, căci a trecut prin drame și tragedii care au făcut-o să fie suficient de matură încât să știe să se folosească de acesta pentru a supraviețui decent. Rafaela, fiind mai tânără, ajunge, de multe ori, la cheremul celor din jur: a mamei, a bunicii, a bărbaților care o abordează constant, ba chiar și a Tamarei.

Ultimul nud este un roman îndrăzneț, fascinant, care te face să citești totul cu sufletul și să te pierzi prin această lume boemă și excentrică, a artei și plăcerii pure.

Date despre carte:

  • Titlu: Ultimul nud
  • Autor: Ellis Avery
  • Titlu original: The Last Nude
  • Traducere: Roxana Dascălu
  • Editura: Humanitas
  • Categorie: Raftul Denisei
  • Anul apariției: 2014
  • Număr de pagini: 336

Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul Humanitas.

Un gând despre ”ELLIS AVERY: ULTIMUL NUD – RECENZIE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.