RODICA MIHAI: IUBIRE ȘI DINCOLO DE VIAȚĂ – RECENZIE

 Cu ceva timp în urmă, pe vremea pandemiei, a luat ființă o nouă editură, a unor oameni care îmi sunt extrem de dragi pentru entuziasmul și curajul de a face ceea ce le place și de a încuraja și pe alții să își aștearnă visurile pe hârtie: Dreams Publishing House. Aduc la viață cărți ale autorilor români, iar eu am fost suficient de norocoasă încât să primesc cadou titlurile lor, fapt care mă onorează si mă bucură nespus.

Astăzi, vă voi vorbi despre o cărticică scrisă într-un stil care îți merge direct la suflet: Iubire și dincolo de viață. Rodica Mihai ne face să credem în puterea dragostei și în noțiunea de suflete pereche, așternând frânturi de gânduri pe hârtie și purtându-ne pașii pe urmele poveștii ei de iubire cu cel care, într-un final, i-a devenit soț, în ciuda tuturor adversităților care te-ar fi putut face să crezi că uniunea dintre cei doi este absolut imposibilă.

Iubire și dincolo de viață este un eseu care ne prezintă un fel de odă închinată iubirii, acel sentiment pur, care are puterea de a trece peste orice obstacol și de a aduce la un loc oamenii meniți să fie împreună. Are un stil destul de poetic, care te emoționează încă de la început. Simți fiecare cuvânt în parte și începi să te pierzi în poveste, urmând pașii îndrăgostiților și luând parte la tot ceea ce trăiesc ei de-a lungul a patruzeci de ani de viață.

Este un fel de scrisoare deschisă, o filă de jurnal prin care autoarea își proclamă trăirile intense și îi face soțului său o adevărată declarație de dragoste, oferindu-le, în același timp, cititorilor săi, un adevărat testimonial al sentimentelor pure pe care le simt, ce au rămas neschimbate de-a lungul a patru decenii:

„Nu poți uita niciodată prima dragoste. În această carte am vrut să arăt tuturor că iubirea noastră a rămas neschimbată și după patruzeci de ani. Ea nu va pieri nici când doi nu vom mai fi pe pământ. Dragostea va rămâne și în viața de apoi.”

Iubire și dincolo de viață – un imn al dragostei pure

Dragostea este un sentiment extrem de personal și de aproape de sufletul fiecăruia, încât cred că fiecare îl percepe altfel. Este ceva suav, plin de culoare, de fațete, de dorințe, de mici pași făcuți către cei din jur, dar mari ca semnificație, de dedicare, sacrificiu, dăruire, de sublim și frumos. Este singura trăire care te poate înălță pe cele mai înalte culmi sau te poate coborî în cel mai tenebros abis, este acel lucru abstract care te poartă dincolo de această lume, te face să privești totul cu alți ochi și să fii mai bun, mai blând, mai tolerant, mai frumos pe interior.

Despre toate acestea este eseul Rodicăi Mihai, despre modul său de a percepe dragostea și, fără să greșesc, o pot asemăna cu marile iubiri din literatură. Sunt un fel de Romeo și Julieta, de Tristan și Isolda sau Paul și Virginie. Este povestea unui băiat și a unei fete care cresc împreună si învață să se accepte și să se cunoască dincolo de tot, de preconcepțiile lumii legate de diferențele de vârstă, de oamenii care se opun sentimentelor lor, ba chiar și de separarea ce devine inevitabilă când el se căsătorește cu altcineva:

„Am simțit că vom fi împreună mereu. Iar acolo unde erai tu, veneam și eu, eram nedespărțiți. Eram atât de împliniți încât nu luam în seamă părerile celorlalți, care nu doreau să fim împreună.”

Cărticica îți oferă speranța că, indiferent de greutățile întâmpinate pe parcurs, dacă destinul te vrea alături de o anumită persoană, atunci acest lucru se va întâmpla mai devreme sau mai târziu. Sufletele pereche vor găsi mereu drumul unul spre celălalt, indiferent de piedici, iar în cazul lor sunt destul de multe, pentru că, imediat după plecarea lui în  armată, a bărbatului iubit nenumit pe tot parcursul scrierii, apare infidelitatea, care îi separă timp îndelungat. Însă, ea continuă să spere și să lupte pentru ceea ce simte, iar asta conduce la aducerea sa și a bărbatului iubit la un loc, după mulți ani de zbucium, de tristețe cu consecințe nefaste, căci a renunțat la școală din prea multă durere, iar tatăl ei a alungat-o de acasă.

Modul în care acest imn închinat iubirii este scris te face să visezi cu ochii deschiși. Trăirile se amplifică gradual. Începi cu un oarecare sentiment de tristețe și de nostalgie, pentru a vărsa câteva lacrimi la final de fericire pentru că totul este exact așa cum ar trebui să fie. Optimismul te cuprinde și ajungi să te rogi ca emoția aceasta minunată, care face viața mai ușor de parcurs, să nu dispară, să nu se risipească în timp și să dăinuie și dincolo de viață:

„Nu mă părăsi!

Te rog să nu fugi de mine,

Să nu mă părăsești.

Mi-e inima la tine

Și știu că mă iubești.”

Date despre carte:

  • Titlu: Iubire și dincolo de viață
  • Autor: Rodica Mihai
  • Editura: Dreams Publishing House
  • Anul apariției: 2020
  • Pagini: 20

Cartea o găsiți aici.

Un gând despre ”RODICA MIHAI: IUBIRE ȘI DINCOLO DE VIAȚĂ – RECENZIE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.