CĂLĂTOR PRIN ROMÂNIA: CASCADA PRUNCEA ȘI LACUL SIRIU

Avem o țară frumoasă, îmbrăcată în haine minunat croite, care te fac să îți dorești să evadezi cât mai des și să te deconectezi de la tot și de la toate, măcar din când în când. Minunile naturii țes o liniște de vis, care creează feerii de senzații, care te fac să nu vrei să te mai desprinzi de locuri, de spații încărcate de o energie atât de puternică, încât nu ai cum să nu îți încarci în mod instant bateriile. Armonia este la ea acasă, iar sufletul tresaltă de bucurie.

Astfel de locuri de poveste sunt cascada Pruncea și lacul Siriu. Sunt două spații magice, în care timpul parcă își oprește trecerea, iar tu, călător fiind, devii una cu peisajul din jurul tău. Curgi printre peisaje pitorești și uiți de orice altceva ai fi avut în minte până în acel moment. Te lași purtat pe aripi de vis și învăluit doar de ciripitul molcom al păsărilor și de ropotul apei, care curge lin în timp ce te îndrepți spre două dintre cele mai frumoase locații din  România. Te afunzi printre păduri, admiri măreția cerului și te imaginezi a fi din alte timpuri, când tehnologia nu acaparase încă totul.

Admirând frumusețile României

Chiar dacă a trecut ceva timp de la călătoria mea prin aceste locuri, undeva în primăvară am trecut pe aici, sufletul încă îmi tresaltă când îmi amintesc de momentele în care am fost din nou călător pe cărările țării noastre frumoase și am lăsat puțin deoparte rețelele de socializare. Nici nu funcționează aici, căci te afli în mijlocul naturii, printre copaci falnici, cu munții aproape, iar internetul te lasă baltă, dar nici nu vrei să te lași atras de efectele tehnologiei, căci totul este atât de cuprins parcă de o formulă magică, încât doar rătăcești cu mintea aiurea pe drumul de țară forestier și asculți liniștea din jur, respirând cu putere aer curat.

Am lăsat Prahova în spate și, de la Drajna am cotit ușor spre localitățile ce m-au dus direct spre județul Buzău, care nu este suficient de des pomenit, cu toate că aici se găsesc frumuseți de seamă și locuri unice, precum lacul Siriu, cascada Pruncea, Vulcanii Noroioși, ministațiunea Băile Siriu sau Lacul Vulturilor.

Nu știu cum sunteți voi, dar eu, stând în mașină, admir zonele prin care trec și casele din jur. Astfel, pe drumul spre destinația pusă în gând, am privit cu o oarecare curiozitate spre casele exhibiționiste și excentrice ale rromilor, care au adevărate alegorii ale vieții cățărate sus pe acoperiș sau pe porțile caselor. Poți vedea ici un cal, dincolo un leu înaripat și multe culori tari. Pe mine întotdeauna mă fascinează să observ modul de trai al altor oameni, iar asta îmi oferă o oarecare bună dispoziție.

Cascada Pruncea, un loc cu o istorie frumoasă în spate

Un indicator stingher (așa cum sunt toate la noi în țară, căci încă nu știm să ne promovăm așa cum trebuie) îți indică intrarea pe drumul care te conduce spre cascada Pruncea sau Cașoca, așa cum este cunoscută datorită râului care curge în apropiere, conducându-ți parcă pașii spre locul de adunare al foștilor haiduci.

Liniștea te izbește încă din momentul în care pătrunzi pe drumul forestier, neasfaltat, ce trece prin mijlocul pădurilor buzoiene. E de preferat să aveți o mașină mai înaltă pentru acest drum și să vă interesați mai înainte, în caz de ploi, căci poate deveni mai greu accesibil pentru autovehicule atunci. Se poate merge și pe jos, sunt doar vreo doi kilometri, așa că dacă vă doriți o drumeție, aici este locul potrivit.

Drumul șerpuiește încetișor printre copaci înalți, din rândul cărora, dincolo de foșnetul vântului printre frunze, vă întâmpină triluri de păsări și sunetul râului Cașoca, ce se deplasează sinuos printre pomi. Odată ajuns în preajma cascadei, puteți parca pe marginea drumului, pentru că nu sunt amenajate parcări, dar cred că tocmai asta este frumusețea locului, pentru că totul este autentic, nu prelucrat excesiv de mâna omului.

Te întâmpină doi câini mari, ciobănești, extraordinar de blânzi (eu am fost cu Lăbuș, dar au fost toți cuminți, doar au făcut cunoștință), apoi descoperi o singură tarabă cu suveniruri tradiționale, care sunt extrem de ieftine, față de alte locuri turistice din țară. M-au impresionat tare ceștile construite din boabe de cafea. Mi s-au părut inedite, ceva ce nu vezi foarte des, să creezi artă din boabele lichidului pe care îl iubesc cu pasiune. Iar în week-end sau de sărbători, se poate trage și la țintă cu arcul sau cu pușca, dacă vrei un pic de adrenalină, dincolo de plimbare.

Locul este frumos amenajat, cu scară de lemn, ce te coboară în preajma cascadei, și cu câteva măsuțe și bănci unde îți poți trage sufletul sau asculta susurul apei. Cascada te izbește cu frumusețea ei, căci se înalță dintre copaci, săgeată parcă spre cer. E o strâmtoare care te învăluie în liniște și te încarcă tare cu energie. Mușchiul de pe stâncile dimprejur, culoarea apei și râul ce se continuă într-un tot unitar mai apoi te face să pierzi contactul cu lumea civilizată. La asta se adaugă și absența internetului, care îți permite să te bucuri așa cum trebuie de loc și de moment.

Cascada Pruncea, locul de depozitare a prăzilor haiducului Gheorghelaș

Ceea ce am aflat după vizita la cascadă, a fost faptul că acest loc este unul de legendă, încărcat de istoria orală locală. M-au fascinat întotdeauna legendele populare, care circulă prin viu grai, iar cea de aici nu este deloc mai prejos. Se pare că, în stânca din jurul cascadei, își găsiseră loc de refugiu haiducii din partea locului, în frunte cu Gheorghelaș, fost pandur din oastea lui Tudor Vladimirescu.

Gheorghelaș e comparat prin părțile locului cu celebrul Robin Hood, căci lua de la bogați (boierii locali) și împărțea prada cu colegii de haiducie și cu săracii locului. Era văzut ca un om vânjos, puternic și bun la suflet. Prăzile erau ascunse în stânca din jurul cascadei, apoi împărțită cum se cuvine. Se pare că ar fi fost ucis de boierul Macovei, care l-a aruncat de pe o stâncă din apropiere, lăsându-i trupul să putrezească acolo timp de trei zile, unde a fost găsit de ciobanii din zonă și îngropat cum se cuvine.

Lacul Siriu – o întindere imaculată de ape

Ieșind de pe drumul care te duce la cascadă și urmând DN10 Buzău-Brașov, ți se relevă în fața ochilor o întindere de ape imensă, care te lasă pur și simplu fără cuvinte. Uiți să mai respiri și te grăbești să ajungi pe dealurile dimprejur, pentru a te pierde cu privirea peste frumusețea aceasta, înconjurată de păduri de basm și de munți. Este considerat unul dintre cele mai pitorești și spectaculoase lacuri din România, așa că merită să pierdeți un week-end hălăduind pe aici. Nu veți regreta!

Este situat pe râul Buzău, iar de jur împrejur, cât vezi cu ochii, se întind frumusețile masivilor Podul Calului și Siriu. Nu numai locul în sine este o feerie de poveste, ci și drumul printre viaductele Giurcă și Stânca Teherău. Iar lângă lac, se află ministațiunea Băile Siriu, cu trei izvoare termale.

Dacă îți dorești să te bucuri de frumusețea naturii, de liniște și să evadezi în locuri de poveste, asemănătoare cu locurile descrise de Vlahuță în a sa Românie pitorească, atunci lacul Siriu și cascada Pruncea sunt pentru tine. Bucură-te de natură și de tot ceea ce aceasta are de oferit! Înseninează-ți sufletul cu peisaje de vis!

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.