EDWARD CAREY: EXTRAORDINARA POVESTE A MICUȚEI, FAIMOASA MADAME TUSSAUD – RECENZIE

În urmă cu vreo doi ani, la prima mea vizită în Londra, am ținut neapărat să vizitez muzeul figurinelor de ceară, madame Tussaud. Nu a fost chiar cea mai plăcută experiență, din cauza mirosului pestilențial de până la intrarea în clădire, a zonei în general, nu cea mai curată, apoi a aglomerației de la interior. Însă, recunosc, nu citisem nimic despre ea, nu știam povestea din spatele fondatorului. Acum, după ce am ajuns să mă apropii puțin de viața ei, pare că atmosfera găsită acolo e cea mai potrivită cu personalitatea ei. Am văzut romanul scris de Edward Carey pe Libris și, din curiozitate, l-am vrut. A fost mult mai bun decât m-aș fi așteptat, un adevărat deliciu literar.

Extraordinara poveste a Micuței, faimoasa Madame Tussaud este deopotrivă un roman de atmosferă și unul istoric, prezentând, dincolo de toate elementele destul de creepy, bizare și vizuale, viața Micuței, cea care urmează să fie cunoscută drept Madame Tussaud, creatoarea statuilor din ceară, care se împletește într-un mod haotic cu istoria Franței din timpul domniei lui Ludovic al XVI-lea, care a dus la căderea Bastiliei și la adevărate masacre.

Romanul te cucerește prin modul în care se face narațiunea, la persona întâi, din perspectiva Micuței, pe numele ei adevărat Anne Marie Grosholtz, care are un mod destul de naiv și deopotrivă realist de a observa tot ceea ce se petrece în jurul său. Este o carte excelent scrisă despre artă, iubiri, trădări, minciuni, revoluție, rescrierea istoriei și, nu în ultimul rând, despre ceară și transformarea ei în ceva deopotrivă fascinant și înfricoșător: figurine din ceară, un alt fel de marcare a evenimentelor istorice și a personalităților marcante. Autorul creează o atmosferă excentrică, ușor bizară și macabră, dar tocmai asta te face să te îndrăgostești de personajele sale și de povestea din spatele celebrei Madame Tussaud, figură marcantă chiar și astăzi, la atâția ani de la dispariția ei. Și, în ciuda tuturor elementelor care îți dau fiori reci pe șira spinării, povestea acestei tinere brave te farmecă și te cucerește în mod iremediabil.

O poveste memorabilă despre o orfană ambițioasă, care își depășește condiția, devenind emblema figurilor din ceară

Marie Grosholtz este o copilă de o condiție mizeră, care nici măcar nu bănuia cât de celebră va deveni în momentul în care și-a început periplul prin această lume. Viața ei pare a sta sub semnul îndoielii, incertitudinii și, de ce nu, a macabrului și a morții. Supraviețuiește doar printr-un joc al hazardului și prin tenacitate, dar nu se poate spune că viața ei mizeră și atât de lipsită de importanță ar fi putut anticipa într-un fel măreția și renumele ei de mai târziu. Și mai întreaga carte te păcălește, pentru că nu te aștepți deloc la transformarea ei de mai târziu, la ieșirea fluturelui din coconul ei de ceară, de care se înconjoară cu sfințenie și cu o religiozitate egală cu fanatismul.

Marie se naște într-o familie, i-aș spune eu, disfuncțională. Mama rămâne însărcinată cu un bărbat absent, care, imediat după concepere, a plecat la război, de unde nu mai revine întreg, nici fizic, nici psihic. Moare la scurt timp, fapt care le lasă pe drumuri pe cele două femei din viață lui, fapt care le obligă să caute de lucru departe de sătucul de baștină, ajungând tocmai la Berna, în casa unui doctor cel puțin excentric, dacă nu bizar, Curtius, care este fascinat de organismul uman și, cu precădere, de capete, pe care ajunge să le sculpteze în ceară. Cum și mama ei se sinucide, Marie devine orfană și, dintr-o neatenție a sistemului și dintr-un atașament greu de înțeles din partea introvertului Curtius, rămâne în grija acestuia, devenind, în timp, ucenica sa și omul de bază.

Dinamica dintre ei se modifică în momentul în care sunt nevoiți să fugă la Paris, unde devin chiriașii (a se citi, mai degrabă, obiectul manipulării) văduvei Picot, croitor de meserie. Aceasta începe să coordoneze întreaga viață a doctorului și a fetiței, pe care o prigonește cu orice ocazie, și să transforme meșteșugul sculptatului în ceară într-o adevărată afacere, care îi conduce la Casa Maimuțelor, un fel de teatru sau de palat decăzut, mult prea mare pentru ei trei și fiul văduvei, marea iubire de mai târziu a lui Marie, Edmond.

Meșteșugul acesta al modelării și sculptatului în ceară nu rămâne în umbră într-un Paris excentric, iar faptul acesta și priceperea Micuței ajung până la Versailles, la sora regelui Ludovic al XVI-lea, o copilă care devine fascinată de Marie și o transformă într-un fel de jucărie bizară a sa. Aici, și Marie își dezvoltă talentul și arta și nu se poate abține să nu sculpteze și să nu deseneze capete regale și celebre cu o pasiune egală cu nebunia. Și cine o poate condamna, ținând cont că și-a trăit toată viața ascunsă în cămăruțe întunecate sau în dulapuri, înconjurată de figurinele din ceară, care i-au devenit o adevărată familie?

Dincolo de pereții palatului, revoltele au loc, iar ieșirea din acest loc oarecum protector și puternic idealizat o conduce pe Micuța Marie, devenită acum femeie în toată firea, într-un Paris bolnav și măcinat de revoluție, de nedreptate și de neputință. Violența este la ea acasă, dar arta încă reușește în mod bizar să o țină pe linia de plutire. Și, odată cu transformările din jurul ei și cu pierderea a tot ce iubea, se transformă și ea, transformându-și ambițiile în realitate și ținând cu dinții de meșteșugul ei, pe care îl duce la Londra, transformându-l în ceea ce putem vedea azi, deopotrivă fascinant și la fel de bizar ca și la final de anii 1700, început de anii 1800.

Extraordinara poveste a Micuței, faimoasa Madame Tussaud este un roman complex, care amintește ca atmosferă de cărțile lui Dickens. Este o carte de o frumusețe aparte, în ciuda excentricității, bizarerismului și macabrului.

Date despre carte:

  • Titlu: Extraordinara poveste a Micuței, faimoasa Madame Tussaud
  • Autor: Edward Carey
  • Titlu original: Little
  • Traducere: Liliana Pelici
  • Editura: Rao
  • Anul apariției: 2020
  • Număr de pagini: 480

Cartea o puteți achiziționa și voi de pe site-ul Libris.

PS: Pentru că nu mă pot abține, vă arăt imagini de la Muzeul Figurilor de Ceară din Londra:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.