SIMONA PRILOGAN: VISĂRILE DINTRE CASTANI – RECENZIE

Poezia este muzică pentru suflet și balsam pentru minte. Versurile bine scrise, cu un penel măiestru, te poartă pe aripi de vis spre cele mai nebănuite locuri din tine, determinându-te să pui totul în perspectivă și să scoți la suprafață tot ceea ce te face să devii o variantă mai bună a ta. Pierdut pe harfele liricii, evadezi din cotidian și te afunzi comod în paginile cărții din fața ta. Apoi, după ce parcurgi totul cu ochiul minții și cu inima larg deschisă la noi și noi emoții, memorezi fără să vrei poezii și te folosești de ele atunci când situația o cere. Tocmai de asta nu ai cum să nu te îndrăgostești de lumea aceasta, a poeților, căci ea înseamnă forță revelatoare, este puritate, gingășie, foșnet de gând și acționează cu puterea unui catharsis asupra cititorului său, oferindu-i o cale inițiatică spre propriul sine.

Zilele acestea mi-am delectat sufletul cu poezia măiestru construită a Simonei Prilogan, citind volumul său, Visările dintre castani. Îmi este tare greu să vorbesc despre poezia sa, pentru că am impresia că se trăiește, iar cuvintele sunt prea sărace pentru a cuprinde în esența lor întreaga profunzime și complexitate a versului său. Nu este debutantă în această artă și se simte din plin, căci lirica sa are substanță, are formă, are trăire intensă, sensibilitate, stil. Autoarea are o tehnică minuțios lucrată, care reușește să exprime în cel mai frumos și acurat mod cu putință emoții puternice și frânturi de viață. Poezia ei este una dintre acela mai frumoase și mai pline de har pe care le-am citit de la clasici încoace, o adevărată feerie pentru minte și suflet. Te pătrunde până în cele mai fragile locuri din tine, o simți cu întreaga ta ființă și reușește să te facă să simți durerile sale ca om, nostalgiile pentru locurile copilăriei sale, pentru castanii atât de dragi, dragostea de viață și de om, toate dorurile, credința. Poemele sale au o muzicalitate aparte și un ritm suav, blând, ca o boare de vânt:

„În mine se întâlnesc poemele,

La răscruce de gânduri, albastru și dor;

Ne îmbrățișăm tainele în pridvor,

Iar rimele le învelim cu cretă color.

În muzica timpului sărim în șotron,

Un elastic, ori coardă, sau orice o fi.

Cadențăm uneori între a ști,

A visa, a cânta, mulțumind, a iubi.”

Nu ai cum să nu regăsești bucăți din tine în poeziile Simonei Prilogan, să nu ți se pară că propriile gânduri sunt așternute suav pe hârtie. Și poate că reușești să te vindeci puțin de durerile și dorurile tale, realizând că nu ești singur în căutările tale de sine. Versul său devine terapie și te înalți la rândul tău „printre stropi de cer”, cu „Lumina Universului îmbrățișând deșertul ~ Prea multor rătăciri în suflete-nchistate”. Lirica sa te pătrunde, te face să reverberezi la fiecare cuvânt citit, să simți din nou la intensitate maximă, în ciuda faptului că, pe alocuri, sufletul îți este amorțit. Așa este în definitiv în viață, sunt căderi și urcușuri, sunt lumini și umbre, dar zâmbetele, iubirea, credința și speranța devin scut în lupta cu toate durerile:

„Zâmbește-mi din noapte, speranță!

Mi-așază pe tâmple prea plin,

Lumină mi-așază pe pleoape

Și-mi lasă pe cale senin.

Zâmbește-mi pe cale, iubire!

Albastru-mi pictează în gânduri

Și coruri de îngeri trimite-mi,

Psaltiri să îmi scrie sub rânduri.

Zâmbește-mi sub stele, credință!

Sub coaste adevăr îmi sădește,

Prin vene pulsează-mi putință

Și-n ploi de iubiri mă-nflorește.”

Poezia Simonei Prilogan se apropie de perfecțiune, e purtată pe aripi de înger și devine albastră, asemenea cerului înalt de unde coboară. Albastrul, toamna, sunt leitmotive în versurile sale, alături de dor, singurătate și iubire. Are parfumuri diferite și cuprinde toate culorile curcubeului și ale lumii în interiorul său. Este aromată și încărcată de visare, de optimism, în ciuda tuturor nostalgiilor și melancoliilor, ce cuprind ușor eul poetic.

Visările dintre castani este un superb minunat croit, care cuprinde un univers complex între paginile sale. Te seduce și te face părtaș la gândurile poetei, te ține captiv în interior și îți deschide orizontul spre noi și noi lumi.

Date despre carte:

  • Titlu: Visările dintre casatani
  • Autor: Simona Prilogan
  • Editura: Siono
  • Anul apariției: 2021
  • Număr de pagini: 159

Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii.









Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.