IULIA-FLORENTINA PACIUREA: PLASĂ PENTRU VISE – RECENZIE

Autoarea Iulia-Florentina Paciurea m-a cucerit încă de la Apă plată cu lămâie, roman care m-afascinat și făcut să îmi aduc în bibliotecă și alte cărți ale autoarei. Are un potențial imens și scrieri complexe, caracterizate prin profunzime și o foarte bună documentare, care sunt un mare bonus. Așa că vă puteți închipui bucuria mea în momentul în care mi-a trimis cea mai recentă carte a sa. M-a cucerit prin coperta extrem de inspirată și de expresivă, apoi m-a cucerit în mod iremediabil încă de la primele pagini.

Plasă pentru vise este un roman inteligent construit, care reușește să te surprindă printr-o totală schimbare de situație chiar când crezi că ai reușit să intuiești firul narativ și modul în care lucrurile se vor așeza pe făgașul lor. Nimic nu este previzibil la cartea asta și ceea ce reușește Iulia foarte bine este să te țină pe jar și să te treacă prin toate stările posibile, de la bucurie, melancolie, la tristețe profundă, aducătoare de lacrimi în ochi și dureri în suflet. Trăiești alături de Silvia, protagonista romanului, întreaga acțiune, iar uneori ți-ai dori să poți intra între pagini și să îi oferi o îmbrățișare caldă.

Cartea abundă în realism magic și în întoarceri spre mituri și legende românești, care ajută la crearea unei atmosfere încărcate de misticism, de mister, de ieșite din timp și spațiu pentru a pătrunde într-un alt univers, în care toate lucrurile cunoscute se estompează, lăsând loc magiei să irumpă în viețile celor deschiși spre un stil de viață mai în comuniune cu natura, cu lumea aceea pură, de demult, cu valorile primordiale, de care cei mai mulți ajung să uite în tot zbuciumul prezentului:

„Eu cred că oamenii sunt atât de ocupați, de obosiți sau de triști, încât nu mai știu să vadă ceea ce este chiar în fața lor, încât au uitat cât de legați au fost cândva predecesorii lor de natură și de legende.”

Și unde mai pui că totul este plasat pe teren românesc, un periplu continuu între București, spațiul sigur, în care magia dispare, și Sinaia, spațiul sacru, extraordinar, în care totul este împresurat de o vrajă ușor sesizabilă, dar totuși existentă, în care ritualurile străvechi, blestemele și iubirile eterne, ce trec și dincolo de moarte, sunt posibile. Sinaia și Casa Albă asta sunt de fapt, o evadare din cotidianul prea anost, prea grăbit, și o întoarcere spre sine. Un loc asemănător grădinii țigăncilor, în care pătrunde Gavrilescu al lui Eliade, cu legi proprii și cu o estompare teribilă a timpului fizic. Și același efect îl are și Andrei asupra Silviei, căci totul aici este interconectat, formând un fel de univers paralel, al unității, dragostei fără margini și al prieteniei profunde:

„Știi cum îngheață timpul uneori? Cum secundele devin rare și zgomotoase, înghițind toate celelalte sunete din jur?”

Plasă pentru vise – magie, necunoscut și ezoterism

Împletind elemente de misticism, ezoterism cu filosofia asupra vieții, Iulia-Florentina Paciurea reușește să construiască un roman autentic, cu o lume originală, ce ți se relevă încetul cu încetul, pe măsură ce înaintezi cu lectura. De la prezentul atât de cunoscut, cu care ne confruntăm cu toții zi de zi, presărat cu timp împărțit între toate îndatoririle, de la casă la serviciu, ce nu îți lasă loc și pentru tine sau o relație serioasă, autoarea ne poartă pașii spre un univers oarecum paralel, în care Casa Albă de la Sinaia devine un personaj în sine, în interiorul căruia se ascunde o lume cu totul diferită, în care își fac loc plantele de leac, păienjenii, ca simbol al răului suprem, coșmarurile, blestemele duse din generație în generație și plasele pentru vise, folosite pentru protecție. Saltul se face destul de fin, într-un crescendo teribil de la prima și până la ultima pagină, permițându-i Silviei să se descopere cu totul, în călătoria inițiatică ce o conduce înapoi spre puterile supranaturale ale femeilor din familia sa, un fel de moștenire mistică, extrem de puternică și de reală.

Silvia evoluează foarte tare pe măsură ce se descoperă pe sine la Sinaia, cu ajutorul mătușii Carmen, a mamei sale, mai apoi, și nu în ultimul rând, a enervantului Andrei Madar, mereu prezent în viața ei imediat după prima întâlnire accidentală. Și, în definitiv, întreaga viață a Silviei este compusă dintr-o serie de accidente ce se vor dovedi a fi nici mai mult, nici mai puțin decât o înșiruire de elemente supranaturale, menite să o ajute pe ea să crească în plan personal și să se dezvolte. Iar acest lucru se întâmplă din plin, pentru că Silvia aceea plată, ușor plictisitoare, care face totul urmând cu strictețe liste, care încă își mai plânge iubitul pierdut în urmă cu ceva timp, banala care trăiește o viață ce nu mai pare a ei și nu o mai mulțumește în București reușește să se transforme la final într-o femeie extrem de puternică, pregătită să înfrunte orice o să vină asupra ei în această viață. Se transformă sub ochii noștri, de cititori, iar asta se simte extrem de bine.

Silvia are parte de o viață destul de lineară la București: lucrează într-un loc care nu îi mai place neapărat, dar de unde nu lipsește nici măcar o zi, are aceleași prietene încă din facultate, cu care nu se aseamănă neapărat, dar care îi oferă confortul de care are nevoie, ia măcar o masă pe zi alături de mama sa, căci și-a cumpărat un apartament în apropiere de locul în care locuiește mama sa și, în general, are un câine, pe Max, și nu are curajul de a face ceea ce ar vrea, ci mereu ceea ce trebuie. Poate tocmai de aceea nu are curajul de a merge după Dan și îl respinge, deși atunci când acesta moare accidental suferă după el.

Chemarea pe care i-o face mătușa sa, confidenta ei dintotdeauna, Carmen, care are o ruptură iremediabilă cu sora sa, mama Silviei, dintr-un motiv ce îi rămâne tinerei necunoscut, la Sinaia pică foarte bine după pierderea celui pe care îl considera iubirea sa. Însă, ceea ce descoperă aici îi activează latura critică, pentru că mătușa ei s-a înconjurat de două tinere lipsite de perspectivele ei în viață, Mariana și Irina, și de un tânăr, Andrei Madar. Lucrurile se complică pentru că o serie de evenimente stranii, ușor mistice, o fac să se întrebe dacă mătușa ei mai este în toate facultățile mintale, dar nici măcar asta nu o trimit înapoi la oraș, ci preferă să se reîncarce în casa copilăriei sale și să observe totul cu o curiozitate pe care nu știa că o are.

Tot drumul până la Sinaia este straniu, pentru că pe microbuz dă peste o bătrână pe care doar ea o vede, un fel de femeie care o ademenește în lumea pe care avea să o descopere mai târziu în casa lui Carmen, citindu-i în palme. Apoi, accidentul care îl are în centrul său pe Andrei, iubitul Marianei, de care se va îndrăgosti în mod iremediabil mai apoi, căci el va deveni bărbatul care îi va arăta că viața se poate trăi la o cu totul și cu totul altă intensitate, urmat de cercul mistic al mătușii sale și a celor două tinere colocatare, care invocă ploaia și se încred în plantele de leac.

Nimic la Sinaia nu pare să aibă sens, însă de aici și până la pierderea contactului cu realitatea din partea Silviei nu este decât un pas, mai ales când o vrăjitoare puternică se interpune între tânără și marea ei iubire, iar un blestem străvechi pare să devină cât se poate de palpabil.

Firul narativ curge într-un ritma alert și te face să vrei să descoperi mai mult, să te pierzi în lumea creată cu atâta măiestrie de către Iulia-Florentina Paciurea, să afli ce se întâmplă cu adevărat și de ce ghinionul pare să o urmărească pe Silvia, alături de cei dragi ei.

Plasă pentru vise este o lectură minunată, care te ține captiv între paginile sale, o carte profundă, cu un mesaj puternic, un fel de trezire la realitate, la ceea ce contează cu adevărat în viața asta, dincolo de toată zbaterea și alergătura zilnică. Atmosfera un pic spooky, misticismul, întoarcerea spre miturile și legendele noastre mai puțin cunoscute, plasarea acțiunii pe teren românesc, personajele care cresc și se dezvoltă pe măsură ce înaintezi cu cititul, totul transformă cartea asta într-o lectură extrem de plăcută, capabilă să te deconecteze de la tot ceea ce se petrece în jurul tău.

Date despre carte:

  • Titlu: Plasă pentru vise
  • Autor: Iulia-Florentina Paciurea
  • Editura: Ecou Transilvan
  • Anul apariției: 2021
  • Număr de pagini: 244
  • Stele: 5/5

Cartea o puteți achiziționa și voi de pe Libris sau alte site-uri conexe.

2 gânduri despre ”IULIA-FLORENTINA PACIUREA: PLASĂ PENTRU VISE – RECENZIE

  1. iulia.paciurea zice:

    Îți mulțumesc, Oana! Mă bucur din suflet că am reușit să îți ofer o lectură atât de plăcută și sper ca cititorii să o găsească la fel de interesantă și emoționantă! Mi-a fost drag să o scriu! Mi-e drag să v-o dăruiesc!

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.