DACĂ VREI SĂ FII ALINAT, ALINĂ

Vi s-a întâmplat vreodată să vă aflați la pământ, cu sufletul pustiit în totalitate, fără putința de a mai vedea luminița de la capătul tunelului? Mie da și încă de multe ori. Sunt momente, stări, tranziții când totul pare atât de întunecat și doare atât de tare încât nimic nu mai pare logic, totul pare lipsit de orice fel de sens și semnificație. Și tocmai atunci, când te zbați cel mai tare tu în tine, căutând o rază de lumină în tot acel întuneric, o speranță în disperare și o posibilitate de a ieși la suprafață, chiar și așa, șifonat cum ești, să ți se pară că nimeni nu este cu adevărat lângă tine. Că nimeni nu te înțelege, că nimeni nu te aude, că nimeni nu vede exact prin ce treci, în spatele zâmbetelor false pe care le oferi și a acelui sunt bine rostit cu jumătate de gură și cu glas frânt, care îi păcălește până și pe cei mai apropiați de sufletul tău. Sau mai ales pe ei. Căci pe tine sigur nu, pentru că te zbați în continuare să găsești o cale de ieșire din tot acest hău teribil interior.

Atunci, deși te aștepți să primești o mână întinsă de la cei din jurul tău, de la cei dragi cu care deja ai împărțit răul lor, aproape niciodată nu se întâmplă. E un soi de joc al Universului, care le închide calea de acces spre tine tocmai atunci când ai o mai mare nevoie de ei. Și poate că este mai bine așa, pentru că nu le devii o povară, nu le observi mila din priviri și neputința pentru că nu știu ce să facă pentru tine. Dar există un fel de revers al medaliei, un fel de întâmplare frumoasă, care mai mereu îți scoate în cale alți oameni, străini poate de tine și de viața ta, care îți oferă un cuvânt bun, o îmbrățișare, fie ea și virtuală, un sfat fără a ști măcar că o fac și care sunt acolo exact când tu ai cea mai mare nevoie de toate astea. E un fel de compensație pentru tot ce ai dat din tine mai înainte. Pentru toate mângâierile oferite, pentru toate zâmbetele anterioare, pentru toate strângerile în brațe ale celor care aveau urgentă nevoie de ele. E un răspuns la golul tău interior și nu, nu vine de la cei de la care te aștepți, ci întotdeauna random, de la te miri cine, despre care nici măcar nu știai că există.

Tocmai de asta am încredere că faptele bune nu rămân niciodată nerăsplătite, că lucrurile se întâmplă cu un motiv și că există un răspuns pentru orice fel de întrebare, fie ea și nerostită. Și răul se întoarce la tine, dar și binele, indiferent de forma pe care acestea le îmbracă mai târziu. Poate tocmai de aceea nici nu mai am așteptări de întoarcere a binelui de la cel căruia i l-am făcut. Știu că ajutorul meu se va întoarce la mine într-o formă sau alta mai târziu, atunci când mă aștept mai puțin, dar mereu când am cea mai mare nevoie de așa ceva. Există Cineva acolo sus, dincolo de nori, care simte nevoile mele stringente și trimite mesageri ai bunătății și ai speranței ca alinare exact atunci când îmi e mai greu. Iar formele sunt atât de diverse și de frumoase încât sufletul nu are cum să nu se încarce cu optimism și energie pozitivă, indiferent câte lacrimi de tristețe a vărsat mai înainte.

Oamenii pansament pentru sufletele noastre

Viața m-a așteptat să nu mai am aștept ca alinarea sau mângâierea mea să vină de la aceeași oameni pentru care am fost acolo atunci când au avut nevoie. Nu așa funcționează lucrurile pe acest pământ. Niciodată. Ar fi naiv să oferi pentru a primi ceva la schimb. Dăruiești bucăți din tine, zâmbete, gând bun, îmbrățișări, sfaturi atunci când e nevoie și cineva îți cere asta, dar nu o faci pentru a apela la acel om atunci când tu însuți ai nevoie de toate acestea.

Nu e schimb pe schimb, ci bunătate oferită pentru că ai posibilitatea aceasta, pentru că poți rupe din timpul tău pentru a alina puțin acolo unde este nevoie. Mângâierile nu sunt un troc, ci sunt o formă minunată de a face lumea asta mai bună, mai palpabilă, mai ușoară pentru a merge mai departe cu capul sus în viață. Atâta tot. Bunătatea oferită la schimb cu un alt ajutor nu mai e bunătate, nu mai e dărnicie. Cu treburile astea nu se procedează ca la magazin, dai acum și primești ceva mai apoi. Nu cumpărăm favoruri la schimb cu binele făcut. Acela nu mai e bine, ci e doar o altă modalitate ipocrită de a te arăta superior în fața celuilalt și acest fapt e dureros. Ajuți doar pentru că poți, este, de fapt, o binecuvântare ascunsă pentru tine. Nu mai pomenești ce ai făcut bine pentru celălalt, ci lași totul în urmă, fără alte așteptări.

Însă, viața m-a învățat că Universul are modalitatea sa proprie de a răsplăti binele făcut. Atunci când te aștepți mai puțin, dar de fiecare dată atunci când ai mai mare nevoie, acesta se întoarce la tine pe căi nebănuite și din partea unor oameni pe care nici măcar nu îi cunoști sau de la care nu ai așteptări prea mari. Sunt acei oameni pansament pentru toate rănile sufletului sau, mă rog, pentru cele mai mari dintre ele, care vin la tine la momentul potrivit și îți oferă un stâlp de sprijin pentru orice greutate ai traversa în acel moment. Sunt oamenii mângâiere, care îți transmit energia lor pozitivă și gândul bun tocmai când simțeai nevoia să auzi acel ceva în momentul respectiv. Sunt cei care fac bine fără a ști măcar că tu traversezi poate un ocean de durere. Prin vorbele și gesturile lor, reușesc să creeze punți din toate durerile sufletului tău, să te ridice din mocirla în care ai picat și să te ajute să vezi din nou un sens acolo unde totul părea golit de orice fel de semnificație.

Tocmai de aceea, haideți să facem bine de fiecare dată când putem! Haideți să punem suflet în tot ceea ce facem și să oferim crâmpeie de suflet și de bunătate în jurul nostru! Nu costă nimic să zâmbești mai des, să fii acolo pentru cel aflat în nevoie, să asculți, să faci un bine, dar gesturile tale pot lumina ziua cuiva. E destul de mult rău, durere, suferință și tristețe pe lumea asta, haideți să nu mai contribuim și noi la toate acestea. Haideți să mângâiem acolo unde observăm că e nevoie de o mângâiere, să alinăm pentru a primi la rândul nostru alinare mai apoi, să oferim o rază de lumină în marea de întuneric pe care o vedem în jur! Avem de ales, să fim „o bunătate” de oameni pentru cei din jurul nostru sau a contribui la nefericirea și așa prezentă. Faceți bine pentru a primi mai apoi din parte Universului bine! Nu uitați, și binele, și răul se întorc la noi pe lumea asta într-un fel sau altul. Depinde doar de noi să răspândim doar ceea ce ne dorim să revină la noi mai târziu.

2 gânduri despre ”DACĂ VREI SĂ FII ALINAT, ALINĂ

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.