CHRISTOPHE ANDRE: PSIHOLOGIA FRICII – RECENZIE

Trăim într-o lume în care nu mai este chiar un tabu să vorbești despre temerile, fricile sau angoasele tale, facem primii pași spre descoperirea mecanismelor minții care conduc la anxietate și atacuri de panică, mult mai mult decât o făceam în trecut, când multe persoane din generația mea considerau că este rușinos să vorbești despre toate acestea sau că a recunoaște toate astea te transformă într-un laș. Și e bine. Însă mai sunt multe lucruri de aflat despre cum putem să ne adunăm întreg curajul pentru a ieși din zonele de confort și ne a confrunta cu cele mai acerbe fobii ale noastre, perpetuate în timp. Iar cartea de față, Psihologia fricii, scrisă de un terapeut, cu multe cazuri de tulburări fobice tratate la activ, Christophe Andre, tocmai asta face. Îți explică originea fricilor și tipurile acestora, după care îți propune soluții reale pentru toate aspectele de care te temi. Oferă pilde și soluții la final. Mă atrăsese extrem de tare când o observasem pe Libris, mai ales că mă confrunt de la șaptesprezece ani cu diferite forme de fobii, unele acutizate în timp, și nu m-am putut abține. Trebuia să o am! Striga după mine!

Psihologia fricii este cadoul ideal pentru toți cei din jurul nostru care suferă de temeri, angoase și fobii, ce ajung la un moment dat să afecteze calitatea vieții la un mod greu de dus pe umerii, și chiar și pentru noi, mai cu seamă în contextul pandemic, în care izolarea socială și statul acasă au darul de a amplifica stările și trăirile anxioase și de a le duce la alt nivel. Scrisă într-un limbaj de specialitate, dar extrem de ușor de înțeles din perspectiva omului de rând, cartea asta oferă răspunsuri cu privire la modul de a trăi cu fricile noastre, care, netratate, se pot transforma ușor în cazuri de tulburare fobică sau anxietate, și ne învață cum să facem diferență dintre o temere normală, capabilă să ne ajute să supraviețuim, și una dusă la extrem. Apoi, după ce ni se spune de unde provine, care sunt cauzele și efectele, autorul ne propune exerciții prin care ne putem salva din ghearele fobice, produse de propria minte și ni se recomandă, în paralel, să încercăm terapia, dar una care să meargă mai departe de determinarea factorului declanșator, astfel încât să fie benefică.

„Există multe obstacole pe drumul vindecării de fricile foarte mari. Violența fricilor pe care o simțim, desigur, proastele obiceiuri pe care, puțin câte puțin, aceste frici le impun. Dar și o infimă cunoaștere a mecanismelor reale ale fricii, normale sau patologice. A înțelege cum «funcționează» fricile noastre excesive este un preambul fundamental pentru vindecarea lor. Contrar a ceea ce se crede uneori, fobiile nu au nimic misterios sau enigmatic. Degeaba sunt considerate «boli ale sufletului», ele se supun acelorași legi ca multe alte maladii cronice, precum diabetul sau astmul.”

Psihologia fricii – despre lupta cu demonii interiori și cum să-i înfrângi

Trăiesc de mulți ani cu atacurile de panică și anxietatea, pe care, din fericire, am învățat cum să le domin. Nu este ușor, nici măcar dacă știi de unde provin și care sunt mecanismele de combatere, pentru că pot recidiva atunci când te aștepți mai puțin. Principalul este să știi ce anume le poate combate, cum le poți opri înainte de a prelua controlul asupra ta sau cum să treci peste ceva major, fără a considera că suferi de o boală fatală. Problemele mele au început cu mult înainte de un episod major, dar nu îmi dădusem seama. Cel mai tare m-am speriat într-o noapte din 2015, în aprilie, fix după petrecerea de ziua mea de naștere, când m-am trezit și nu puteam să respir deloc, lucru descris și de Christophe Andre în cartea sa:

„Într-o noapte m-am trezit cu impresia că mă asfixiam, era înfiorător. De atunci, trăiesc cu teama că se va repeta. Am adesea impresia că îmi lipsește aerul.”

În clipa în care, la spital fiind în miez de noapte, mi s-a spus că suferisem un atac de panică, nu am crezut. Acceptarea acestei realități, a anxietății însoțite de panică exagerată, a sosit mult mai târziu. Tocmai despre etapele acceptării și lucrului cu temerile, fobiile și angoasele noastre ni se vorbește în Psihologia fricii.

Mi-ar fi plăcut să o fi citit mai de mult. Explică tare bine de unde provin toate acestea, care sunt posibilele cauze, care sunt efectele asupra vieții de zi cu zi, cum poți combate toate acestea și ce e de făcut în caz de tulburări fobice sau anxietăți. Și parcă te simți mai puțin singur. E ca și cum ar exista un prieten bun acolo care să te țină de mână atunci când dai de greu.

„Trebuie să le facem viața imposibilă fricilor noastre, în caz contrar, ele vor fi cele care ne vor face viața imposibilă. Iată sfaturi pentru a duce la bun sfârșit această recucerire a libertății noastre. Iată exerciții pentru a ne întări capacitățile de confruntare cu frica. Iată cum să pregătim și să prelungim tratamentele (…) Și iată mai ales MAREA REGULĂ: nu-ți poți învinge frica fără să cobori în arenă. Pentru a-ți domina fricile, trebuie să le înfrunți – cât mai des și mai constant.”

Autorul ne învață să facem deosebirea dintre diferitele tipuri de frici și n e învață să nu ne fie frică de ceea ce simțim. Tulburările fobice capătă dimensiuni colosale în momentul în care ne temem de reacțiile noastre, de ceea ce ne va aduce frica excesivă, de cum ne vom face de râs în fața celor din jur. Iar traiul cu fobiile nu e ușor. Te ține prizonier în lumea ta ipotetică, pe care propria minte o creează, și îți distruge bucuria de a fi în viață, de a face exact acele lucruri care te fac fericit. E nevoie de mult lucru cu tine, de terapie, de tratament la nevoie, pentru a reuși să ieși din bula aceasta nefastă și să începi să trăiești din nou:

„Ce înseamnă să îți vindeci fricile? Să te vindeci înseamnă să îți regăsești libertatea mișcărilor, și nu să te adaptezi fricilor excesive sau să te obișnuiești cu tirania lor. Mai exprimă și să fi învățat să le faci față pe viitor. Fiindcă fricile foarte mari au memorie lungă și caută adesea să revină. Ele nu sunt fenomene imateriale: se cuibăresc în adâncul creierului nostru. De aceea, orice tratament trebuie să ia în calcul dimensiunea biologică a fricilor excesive. Medicamentele știu să o facă, desigur. Însă incredibila descoperire a acestor ultimi ani este că psihoterapiile sunt și ele capabile de același lucru: eforturile noastre ne pot modifica arhitectura creierului. Asta se cheamă neuroplasticitate. Este tratamentul cel mai ecologic pe care ni-l putem imagina împotriva fricilor foarte mari. Și este o foarte bună veste pentru persoanele a căror viață este deteriorată de frică…”

Psihologia fricii este un adevărat manual despre frici, fobii, temeri și angoase. Te învață cum să ieși din nou la lumină, observând toate mecanismele fricilor excesive, pentru a putea lupta apoi în mod conștient cu acest dușman pe care chiar propria noastră minte îl creează și îl ține în viață.

Date despre carte:

  • Titlu: Psihologia fricii
  • Autor: Christophe Andre
  • Titlu original: Psycologie de la peur
  • Traducere: Daniel Voicea
  • Editura: Meteor Press
  • Anul apariției: 2021
  • Număr de pagini: 320
  • Categorie: Dezvoltare personală, psihologie practică
  • Stele pe Goodreads: 4/5

Cartea o puteți achiziționa și voi de pe site-ul Libris.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.