CE AM CITIT ÎN LUNA FEBRUARIE 2022

Luna februarie părea a fi o perioadă chiar bună. Am început-o într-un mod destul de optimist, în ciuda faptului că cercetez anumite probleme de sănătate. Am reușit să citesc destul de mult până pe data de 24, apoi am avut nevoie de un pic de pauză. Am citit, dar cu mult timp de repaus, de care am avut nevoie pentru a îmi limpezi puțin mintea de tot ceea ce se petrece în jur. Nu prevăzusem un război la o distanță atât de mică de granița cu România, nu mai părea posibil așa ceva în secolul XXI, anul de grație 2022. Credeam că acum toate conflictele vor fi la nivel tehnologic, iar trezirea la realitate destul de dură. Gândurile mele au fost destul de haotice. Știu, la nivel conștient, că nu pot face nimic altceva în afară de donații, dar neputința aceasta, toate acele valuri de oameni cu lacrimile curgându-le șiroaie sau amorțiți de la ceea ce trăiesc m-au pus puțin pe gânduri.

Însă, per total, a fost o lună în care am citit binișor, un total de 1120 de pagini, 5 cărți. Mi-am respectat o promisiune, aceea de a avea o lectură de dezvoltare personală pe lună, iar cea din februarie a fost una de self help, cu o mare întoarcere spre anxietate, teamă, panică, fapt care mi-a folosit spre final. Am citit două romance, una dintre ele extrem de savuroasă, în ciuda încadrării în genul siropos al romanelor de dragoste. A fost luna iubirii, aș fi vrut mai multe astfel de lecturi, dar, momentan, mintea mea a rămas prinsă la lecturi dureroase, deși, cel mai probabil, ar ajuta mai tare lecturile ușurele. Am avut și o carte pentru copii, o poveste despre protejarea animalelor, ceea ce mi-a plăcut enorm. Și am încheiat cu o carte a unui autor rus, nu tocmai cea mai bună sincronizare, să zicem, pentru că îmi amintește de conflict, dar nu am vrut să fiu la fel de ignorantă ca mulți dintre oamenii lumii moderne și am ales la final să mă bucur de literatura rusă și de un autor rus nou, un pic picat  în umbră din cauză că a fost contemporan cu Dostoievski sau Cehov. Nu am avut autori români deloc, dar încerc să recuperez luna aceasta. Am citit două manuscrise în schimb ale autorilor români, extrem de bine scrise, deci pot spune că am recuperat oarecum.

Ce am citit în luna februarie 2022

Am început luna cu o carte de psihologie, cu întoarcere spre neuroștiință și psihologia transgenerațională, pe care sunt sigură că o voi recomanda întotdeauna, mai ales în perioada asta tulbure pe care o traversăm: Psihologia fricii. Autorul este terapeut, ceea ce face cartea de față cu atât mai valoroasă, pentru că oferă multe exemple din munca sa, fapt care te ajută să înțelegi că nu ești singur în fața fricii, a panicii, a atacurilor de panică. Mă confrunt cu atacurile de panică și cu anxietatea de ani buni deja și, deși am ajuns să le controlez oarecum, nu e rău să am un suport teoretic la care să mă raportez. Autorul prezintă informații prețioase despre tulburarea de panică, angoase, frici, temeri și, dincolo de a ne purta pașii spre cauzele acestora, el ne ajută să le gestionăm și să ne raportăm la ele în mod corect. Dacă suferiți de frici nejustificate, această carte e clar și pentru voi. E un suport moral de excepție, bine documentat.

Am recitit o carte pe care o știam încă din adolescență, regăsind-o printre cărțile din biblioteca tatălui meu: Paul și Virginia. Dincolo de faptul că este o poveste destul de siropoasă, cu un final tragic, cartea este valoroasă pentru că este o poveste de istorie clasică, asemănătoare cu cele ale lui Tristan și Isolda sau Romeo și Julieta. Este o povestire în ramă, în care un narator destul de implicat îi spune unui străin o poveste dureroasă despre prietenie, familie, aceea pe care ți-o alegi tu, nu cea care ți se dă, comuniunea omului cu natura, dintr-un timp în care insula aceasta aflată departe de civilizație devenise cămin multor occidentali alungați de civilizație. Paul și Virginia se nasc aici, din două mame care nu mai au soți, și cresc împreună ca niște mici sălbatici, într-o natură paradisică, care le accentuează sentimentele de iubire de mai târziu.

Am ajuns apoi cu bucurie la o carte pe care mi-o dorisem din tot sufletul din cauza hype-ului de care se bucură pe Instagram: Clubul de carte secret al domnilor, primul volum al seriei Bromance. Trebuie să recunosc că nu m-a dezamăgit deloc. Este un romance bine scris, o comedie romantică ce reușește să îți țină atenția vie până la ultima pagină. Este o poveste hot, cu jucători de baseball, care, dincolo de a fi acești masculi minunați, sunt și soți și iubiți dedicați, lucru la care îi ajută clubul lor secret de carte, unde citesc, nici mai mult, nici mai puțin, decât romane de dragoste, mai ales historical romance. Le spun manuale, pentru a își reface căsniciile, însă pare să le cam placă.

Am citit apoi o carte pentru copii, Floss, cățelușul pierdut, o istorie de pe tărâm românesc, despre iubirea pentru animale și cum un cățel reușește să îți însenineze zilele, diminuându-ți chiar și teama de ei. Este povestea unei familii care adoptă un cățeluș, pe Floss, care nu poate rămâne în familia lor, pentru că băiețelul familiei este alergic. O cărticică numai bună pentru copilași, care îi învață cum să te comporți cu animalele și cum acestea fac viață mai frumoasă, mai luminoasă.

Ultima lectură din luna februarie a fost Pelerinul vrăjit, carte ce mi l-a adus în atenție pe autorul său, Leskov, un rus la fel de bun ca scris ca și contemporanii săi. Am cartea acasă de foarte mult timp, însă se pare că abia acum i-a venit timpul. Începutul a fost destul de greoi, dar era de așteptat de la un autor rus. Odată ce te familiarizezi cu stilul, povestea te prinde. Este un fel de basm rusesc, cu multe răsturnări de situație, pentru că personajul central, domnul Fliaghin, este blestemat să aibă parte de multe pieiri, dar să nu piară real. Astfel, el trece prin nenumărate aventuri, de la copilăria în preajma cailor, la răpirea lui de către tătari și traiul în deșert, la îndrăgostirea de o țigăncușă și devenirea de servitor al unui prinț de seamă. Este un pic cam prea religioasă, la fel ca Paul și Virginia, dar, per total, o lectură plăcută.

Cartea lunii a fost Clubul de carte secret al domnilor, o comedie savuroasă, care mi-a înseninat zilele în februarie. Voi câte cărți ați reușit să citiți în luna care tocmai s-a încheiat? Care e cartea lunii pentru voi?

2 gânduri despre ”CE AM CITIT ÎN LUNA FEBRUARIE 2022

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.