MĂRȚIȘORUL: BUCURIE, PURITATE, GINGĂȘIE, DRAGOSTE ȘI SPERANȚA LA PACE

De doi ani, parcă toate sărbătorile ne sunt umbrite de câte o calamitate. Doi ani a fost virusul odios, acum, că în sfârșit putem respira puțin liber, căci măștile ne sunt îndepărtate de pe față, primim amenințarea războiului, care se desfășoară chiar la graniță, mult prea aproape de noi. Și, totuși, primăvara este timpul renașterii, a revenirii la viață după o perioadă în care totul a fost gri, șters, apăsător. Poate nu ar strica să ne bucurăm puțin de venirea ei, în timp ce ne rugăm pentru pace în lume, pentru liniște și libertate. Poate nu ar strica să ne lăsăm puțin cuprinși de magia lunii martie, în care, deși nu are neapărat nevoie de o zi în care să fie sărbătorită, femeia este ridicată pe un piedestal și se bucură de toată atenția din lume.

Este martie, luna mărțișorului. La mine este frig ca iarna, multe grade cu minus, mai ales noaptea, zăpada este încă prezentă, mai mult ca în anotimpul rece, dar e bine. E reconfortant să observi puțin albul acesta, din care se ițesc ușor capete de ghiocei și zambile, vestitorii primăverii. Poate primele mărțișoare pe care chiar natura ni le oferă. E atâta gingășie și frumusețe în flori, încât nu ai cum să nu te înfiori de plăcere și bucurie. Să nu îți lași puțin sufletul să simtă parfumul lor de dincolo de pătura pufoasă de nea. Iar dincolo de ele, este mărțișorul, obiectul acela mic, legat cu un șnur alb cu roșu. Puritate și pasiune. Purificare și dragoste.

Mărțișorul m-a fascinat întotdeauna. Îmi place să îl primesc. Mic, fragil, nu contează. Păstrez încă toate mărțișoarele primite pe când eram profesor. Și nu sunt puține. Potcoave, coșari, ghiocei, trifoi cu patru foi, flori fel de fel, de diferite mărimi și culori. Parfumuri, cărți și, de ce nu, felicitări. Toate își au locul lor bine determinat. În casă și în suflet. Sunt primite de la oameni mari și mici care s-au gândit la mine. Care au trimis gândul bun spre sufletul meu. Ca o binecuvântare. Ca un cuvânt bun. Căci asta este în definitiv. Bunătate. Delicatețe. Frumusețe.

Pe când eram mică, purtam mărțișorul în piept în fiecare zi a lunii martie și păstrez obiceiul ăsta chiar și astăzi, când am devenit adult. E un fel de readucere la viață a bucuriei fără margini de altă dată. De aducere aminte a copilului de odinioară, capabil să zburde la prima rază de soare pe care o vedea. Apoi, când martie se ducea, legam un șnur și un mărțișor fie de un cireș, fie de un prun. Pentru rod bogat. Așa ni se spusese la școală de către profesorul de română, iar eu credeam cu sfințenie acest lucru. Și îl legam cu o încredere oarbă că lucrurile vor sta întocmai.

Poate nu ar strica să îl leg și acum de un pom sau să îl trimit mai departe pe o apă curgătoare. Pentru un gând bun. Pentru cei care acum luptă pe front. Pentru femeile puternice care luptă cot la cot cu bărbații. Pentru mamele care fug din calea războiului cu copilașii în brațe, la un capăt de lume total necunoscut. Pentru toate femeile care se zbat zi de zi pentru a face lumea asta mai frumoasă. Care rezistă, în ciuda vicisitudinilor și a vremurilor.

Vouă tuturor, femei frumoase, femei puternice, femei minunate, delicate și puternice în același timp, vă urez un martie de poveste, o lună cu pace, liniște și bucurie, o lună în care să faceți ceva pentru voi, doar pentru voi! La mulți ani, femeie! Ești minunată, ești divină, ești ceea ce vrei tu să fii! Să nu uiți!

Vă îmbrățișez,

cu multă dragoste.

5 gânduri despre ”MĂRȚIȘORUL: BUCURIE, PURITATE, GINGĂȘIE, DRAGOSTE ȘI SPERANȚA LA PACE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.