ALAN GRATZ: REFUGIAȚII – RECENZIE

Nu știu de ce, dar zilele acestea nu m-am putut desprinde de cărțile cu și despre război. Lectura mai întotdeauna mi-a fost terapie și formă de evadare, dar nu știu, parcă zilele acestea pare a fi un fel de impietate să citești despre lucruri frumoase, când atât de multă urâțenie ne înconjoară. Așa că m-am îndreptat spre o carte care stătea de foarte mult pe rafturile bibliotecii mele și care are ca subiect refugiații din trei zone ale lumii, care, deși trăiesc în perioade de timp diferite, au în comun părăsirea caselor din cauza disperării și a terorii produse de regimuri politice nedrepte și lipsite de omenie.

Refugiații de Alan Gratz cuprinde în paginile sale trei povești de viață, povestite dintr-o perspectivă inedită: aceea a trei copii aflați în preajma vârstei de doisprezece ani, pe care soarta îi poartă departe de locurile natale, fapt care aduce cu sine durere fără margini, ruptura de tot ceea ce este cunoscut și suferința. Se spune că refugiații trăiesc trei vieți: una în timpul terorii din propria țară, una pe drumul spre țara de adopție și alta în exil, în locul în care își pun toate speranțele că lucrurile vor fi mai bine, mai așezate pentru ei.

Cartea de față are un stil vizual extrem de pronunțat, fapt care te face să te transpui între paginile sale și să îți imaginezi toate cele prezentate. Tocmai de aceea, poate uneori lacrimile îți mai curg puțin pe obraji, citind despre suferința unor oameni pe care soarta i-a încercat mai mult decât ar fi fost necesar. Sunt trei copii la mijloc, însă ei poartă cu sine soarta a milioane de copii din întreaga lume, care fug alături de părinții lor în alte zone ale lumii, sperând la o lume mai bună și încărcată de pace și siguranță. Este și cazul lui Josef, băiețelul evreu maturizat înainte de vreme care călătorește pe nava MN St. Louis spre Cuba, încercând să scape de atrocitățile lui Hitler, a lui Isabel, care fuge pe mare pentru a scăpa de injustiția și teroarea lui Fidel Castro din Cuba, și a lui Mahmud, copilul din Alep, Siria, care devine pribeag pe drumul greu din Siria până în Germania. Fascinant este faptul că autorul pornește de la povești reale și împletește trei perioade de timp în trei fire narative unite epic prin niște coincidențe greu de ignorat.

Povestea lui Josef, copilul evreu urmărit de naziștii lui Hitler la capăt de lume

Josef este un băiețel de numai doisprezece ani, care trăiește în Germania anului 1938, când germanii năvălesc peste ei în casă în timpul așa numitei Nopți de Cristal, răpindu-i tatăl și ducându-l pentru șase luni în lagărul de concentrare de la Dachau. Acest fapt și fuga de mai târziu alături de mama și de surioara sa mai mică, Ruth, spre Cuba, îl maturizează pe Josef înainte de vreme.

Tatăl nu își mai revine după experiența lagărului și este pierdut undeva în interiorul său, de unde nu mai poate evada. Vede încontinuu naziști și conspirații și cred că acesta este meritul autorului. Reușește să prezinte și efectele de după ale războiului, ale acestei plăgi și pete din istoria omenirii. Amprentele ei sunt dure asupra ființelor umane și multe sunt distruse pentru totdeauna, așa cum se  va putea observa și în celelalte două povești prezente în carte.

Vaporul MN St. Louis este un fel de buclă temporară pentru cei aproximativ 1000 de evrei prezenți la bord, în drumul lor plin de speranță către Cuba. Aici, mulți copii pot redeveni copii, iar adulții se pot bucura din nou de viață. Asta până când Cuba refuză să îi primească, iar ei sunt nevoiți să revină în Europa, cu frica lui Hitler planând continuu asupra lor.

Poveste lui Isabel, fetița cubaneză care fuge pe mare pentru un trai mai bun

Isabel are doisprezece ani și este prietenă bună cu vecinul ei, Ivan. Este născută în Cuba lui Fidel Castro, iar foametea și sărăcia lucie nu îi sunt străine. Tatăl i-a fost închis la închisoare pentru răscoală împotriva acestui regim opresiv. Iar în urma unei noi răscoale, riscă să ajungă din nou la închisoare. Însă ei, ca familie, nu își mai permit acest lucru, căci un nou copil este pe drum. Așa că decid să fugă cu toții în Miami, Florida, văzut de toți cubanezii ca un fel de tărâm al făgăduinței, un El Dorado dătător de speranțe nemăsurate.

Alături de familia lui Ivan, familia lui Isabel fuge pe mare într-o ambarcațiune improvizată. Pericolele apar la tot pasul: sunt pe punctul de a se scufunda de multe ori, rechinii le dau târcoale, la fel și paza de coastă. Dar asta nu îi împiedică să spere că vor ajunge la o viață mai bună. Visul american. Sunt blocați pe mare ca într-un fel de buclă temporară, dar nu se dau bătuți.

Povestea lui Mahmud, în pribegie din Siria în Europa

Mahmud este un băiețel obișnuit de doar doisprezece ani, care trăiește în Alep, Siria lui Bashar Al-Assad. Copilăria sa a fost cândva normală, însă, în 2015, nu mai este așa. A învățat să devină invizibil, pentru că prea multe facțiuni politice se luptă în țara lui, iar copiii au devenit la fel de răzbunătoare. Este martorul bombardamentelor și împușcăturilor zilnice, alături de frățiorul său, Waleed, care pare total amorțit în fața atrocităților la care ia parte. Un bombardament care le distruge blocul în care locuiesc, îi obligă familia mamă, tată, frate și surioară bebeluș să încerce să evadeze, luând calea pribegiei și fugind spre Europa, cu destinația Germania, raiul refugiaților.

Însă socotelile de acasă nu se potrivesc cu cele din târg. Drumul prin Turcia, Grecia, Serbia, Ungaria, Austria și Germania este plin de provocări și din partea oamenilor care îi resping constant. Din oameni cu drepturi depline, ajung sub oameni, căci toți îi alungă, iar traiul le devine undeva la limita subzistenței.

Refugiații este o carte încărcată de emoție, care te ajută să conștientizezi în ce lume nebună trăiești, în care atrocitățile și războaiele sunt posibile. E un stil viu, încărcat de trăiri puternice, care te face să îți strângi pumnii de multe ori din cauza neputinței de a îi ajuta pe copiii din carte sau pe milioane de alte refugiați din întreaga lume. Te ajută să conștientizezi că pericolul e existent, că azi sunt ei, mâine poți fi tu. Așa că nu e rău să ajuți, să iei măsuri pentru siguranța celor aflați în nevoie, pentru a avea și tu parte de ajutor atunci când va fi posibil să ai nevoie. Dezrădăcinarea este prezentă, la fel și ruperea de membrii familiei, iar asta doare.

Date despre carte:

  • Titlu: Refugiații
  • Autor: Alan Gratz
  • Titlu original: Refugee
  • Traducere: Daniela Fudulu
  • Editura: Booklet
  • Colecție: Booklet Fiction
  • Anul apariției: 2018
  • Număr de pagini: 288
  • Stele pe Goodreads: 5/5

Cartea o găsiți și voi aici.

2 gânduri despre ”ALAN GRATZ: REFUGIAȚII – RECENZIE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.