IRINA DUMITRU: CEAȚA ALBASTRĂ (VOLUMUL DOI) – RECENZIE

Weekendul meu a fost plin de lecturi minunate. După finalul șocant și neașteptat din volumul unu, nu m-am putut abține și am citit și cel de al doilea volum al duologiei Ceața albastră de Irina Dumitru. A fost un final de serie palpitant și plin de surprize, dar la fel de emoționant sau poate chiar mai mult ca primul volum. Însă, dacă nu ați citit prima parte, vă recomand să nu citiți rândurile de mai jos, căci sigur vor fi ceva spoilere, cu toate că mă abțin din greu să nu ofer ceva de genul. Citiți pe propria răspundere!

Cel de al doilea volum al seriei Ceața albastră încheie într-un mod epic, frumos și încărcat de cele mai înălțătoare emoții duologia aceasta. Realitățile inițiale sunt răsturnate până la final și nimic din ceea ce credeam că este adevărat la început nu mai este de actualitate. Autoarea ne arată că lucrurile nu sunt doar în alb și negru, ci au și puternice nuanțe de gri, iar dacă nu ne oprim să analizăm lucrurile și să le observăm și din punctul celuilalt de vedere, atunci putem ajunge la un adevărat război și la neajunsuri pentru toți cei implicați la conflict.

Dincolo de războiul dintre orioni și rebeli, care era iminent încă din primul volum, aici se continuă căutările de sine ale protagonistului, David Iacob, și cele legate de existențialism. El vrea să afle adevărul legat de Univers, de existența mult mai multor teorii referitoare la acest subiect, precum și de dorința de a ști ce e dincolo de Terra și de unde au venit orionii, cei de care, fără să vrea, este legat pe vecie.

Irina Dumitru ne oferă răspunsuri la multe întrebări, intrigi fără margini, răsturnări de situație și un final magistral, neașteptat, care te face să verși câteva lacrimi, înțelegând acțiunile și din alte perspective. Da, da, am plâns puțin la final și mi-a fost destul de greu să mă despart de acest univers abia descoperit. Cărțile seriei sunt destul de micuțe, dar mari ca esență și profunzime cu siguranță.

Ceața albastră – adevăruri revelate, emoții puternice

David Iacob a fost atins de serul uitării, așa că acum nimic din ceea ce s-a întâmplat printre rebeli nu mai există în mintea lui. I se spune că a avut un accident, în urma căruia tatăl său a murit, iar el a avut nevoie de un an pentru a reveni pe linia de plutire, însă, cu toate astea, are grave probleme de memorie. Cel puțin asta îi spune noul său gardian, un alt hibrid ca și el, Amna Feder.

Însă, anumite flashback-uri îi arată chipul unei femei în minte și lucrurile nu îi par a fi chiar în regulă. Așa ajunge să o urmărească pe Amna și să descopere un stup, locul unde sunt creați, de fapt, hibrizii. Adevărul faptului că este doar o creație de laborator îl șochează și doare. Apoi, află mult mai multe lucruri de la Amna și din jurnalele tatălui său, care culminează cu cufundarea lui din nou în ceața albastră, care îl face să își amintească tot ceea ce ar fi trebuit să uite.

Maya, rebela, își schimbă tabăra alături de oamenii săi și, dacă la început își crede mama atunci când îi spune că David a trădat-o, aflarea adevărului și a ceea ce Amelia a făcut o fac să se revolte și să înceapă să capete tot mai multă putere în fața rebelilor pe care îi iubește.

Lucrurile se precipită, iar războiul dintre specii începe. Însă finalul va fi cu totul neașteptat și oferă speranța unei lumi mai bune, mai plină de liniște și de pace.

Cartea este mult mai complexă decât v-am povestit eu aici, însă nu vreau să vă stric plăcerea citirii acestui volum. Mi-a plăcut la nebunie că tot ceea ce știam din primul volum este răsturnat în acest al doilea roman, dându-ne toate ipotezele peste cap. Autoarea se joacă frumos cu mintea noastră și ne conduce pe urmele rebelilor săi cu tenacitate, descoperindu-ne adevărurile dureroase pe măsură ce înaintăm cu lectura. Personajele sunt complexe, la fel și acțiunea la care iau parte.

Ceața albastră este o lectură plăcută, care reușește să te ajute să evadezi din cotidian și să te facă să devii parte din acțiune. Citești cu înfrigurare fiecare rând în parte, te înfiori la ceea ce afli, urăști organizarea orionă, cu toate experimentele sale odioase și ridicolele dorințe de pace, când ordinea lor este construită pe minciuni și manipulări, iar la final te minunezi de răsturnarea totală de situație, care te face să vezi lucrurile dintr-o cu totul altă perspectivă. Una mult mai duioasă, mai senină, mai dătătoare de optimism. O serie minunată, de care ajungi să te îndrăgostești.

Date despre carte:

  • Titlu: Ceața albastră
  • Autor: Irina Dumitru
  • Volumul 2
  • Editura: Cassius Books
  • Anul aparției: 2021
  • Pagini: 204
  • Stele pe Goodreads: 5/5

Cartea o găsiți pe Cassius Books și pe site-urile de profil.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.