ANDRADA REZMUVEȘ: NICIODATĂ O GREȘEALĂ – RECENZIE

Odată cu fiecare nou roman pe care Andrada Rezmuveș îl aduce la viață, reușesc să fiu surprinsă de stilul ei cameleonic, de modul ei de a sonda adânc în sufletele personajelor sale, ajungând la esența lor, la sentimentele întipărite cu putere în interiorul lor, de a transmite întreaga lor durere și de a le oferi posibilitatea de a se vindeca prin iubire. Doar prin iubire, cea mai pură dintre trăiri, cea mai trainică legătură dintre două persoane și, în același timp, cea mai dureroasă dintre toate, capabilă fie să te scoată la suprafață din cochilia în care singur te-ai ascuns, fie să te cufunde și mai tare în suferințe fără margini.

Andrada se dovedește a fi o adevărată vrăjitoare a cuvântului, creând povești care te fac să evadezi în totalitate din prezent, și o fină cunoscătoare a psihologiei umane, reușind astfel să scoată la suprafață cele mai negre trăiri cu care cineva se poate confrunta, disperarea aceea pe care doar o traumă cumplită ți-o poate oferi.

Niciodată o greșeală este un roman care aduce la viața o lume adolescentină, în care umbrele se ascund la fiecare colț și sunt pregătite oricând să sară pe sufletul unui tânăr suferind, acoperindu-i cu întunecimea sa visurile cele mai arzătoare, speranțele la o viață mai bună și zâmbetele inocente. Personajele din acest roman au cunoscut urâtul din lume, iar acest fapt i-a făcut să se afunde cu totul în mocirla propriei existențe, fapt care îi împarte acum în roșii, galbeni și verzi, titulatura mult dorită. Din cauza unor acțiuni nedrepte ale adulților din jurul lor sau a proastei gestionări a minților lor proaspete, de copii, tinerii de aici au fost cuprinși de patimi, temeri cu chip hâd, de monstru, și, la final, de nebunie. Locul în care se află, un sanatoriu pierdut în timp și spațiu parcă, înconjurat de păduri în care speră cu toții să zburde liberi la un moment dat, cu vântul mângâindu-le părul, este închisoarea tuturor vechilor lor vieți. Temnița în care încearcă să își repare vechile dureri și locul în care, de cele mai multe ori, nu reușesc să își verbalizeze cu adevărat trăirile. Au văzut tot ceea ce se putea mai rău, iar încrederea lor în oameni este zdruncinată. E greu să rostească cu voce tare cele mai mari coșmaruri ale lor. Așa că sanatoriul MentalHealth este un loc sumbru, în care speranțele și optimismul par a fi îngropate undeva printre amintiri. Singura care îi poate salva este iubirea, însă poate fi vorba de așa ceva când atingerile îți sunt interzise?

Niciodată o greșeală – un roman de atmosferă, o dragoste născută din cenușă

Romanul de față reușește să te cuprindă în mrejele sale printr-o atmosferă rece, apăsătoare, ușor gotică. Pașii ne sunt purtați la sanatoriul MentalHealth, „locul în care soarele nu răsare niciodată” și în care simți „cum pierzi și ultima urmă de rațiune rămasă. Este spațiul în care nu îți dorești să ajungi și unde, odată intrat, îți este aproape imposibil să mai ieși.” Un loc aflat dincolo de orice fel de civilizație, care parcă devine și mai apăsător pentru cei care îi trec pragul: adolescenți pe care viața i-a încercat prea aspru, aducându-i în pragul nebuniei. Este clădirea destinată sufletelor rătăcite, a celor care au pierdut calea spre ele însele, solitar asemenea celor pe care încearcă să îi țină în siguranță față de ei înșiși, încercând să le ofere alinare și o cale spre vindecare, spre reîntoarcerea lor în lumea de care s-au izolat. Sanatoriul devine un personaj în sine, o forță ușor macabră pe alocuri sau poate cinică, pentru că mulți dintre cei ajunși aici nu mai ies la suprafață. Sunt cei cu brățări roșii, care nu mai știu ce e cu ei, urmați îndeaproape de cei galbeni, încă un  pericol pentru ei sau pentru cei din jur. Cu toții visează la o brățară verde, biletul lor de ieșire din acest coșmar.

Aici, printre toate aceste suflete, se află și Heaven Moon, care, în ciuda numelui său dulce (heaven înseamnă rai în engleză), a învățat de la o vârstă fragedă ce înseamnă trădarea din partea celui pe care îl credeai sufletul tău pereche și iadul pe pământ, cu tot ce are lumea mai urât și mai violent. Tot ceea ce a trăit pe când era doar un copil inocent cu pretenții de om matur au făcut-o acum, la șaptesprezece ani, să fie suspendată undeva în timp, în trecutul care nu îi dă pace, bântuind-o cu putere atunci când îi este lumea mai bună, mai aproape de normal. Iar trecutul ei a lăsat urme ce nu pot fi șterse oricât de mult ar încerca: nu poate suporta niciun fel de atingere pe piele. Orice apropiere de cei din jur o aruncă în hăurile atacurilor de panică și ale anxietății.

Și totuși, atmosfera asta apăsătoare și singurătatea în care evadează de cele mai multe ori Heaven sunt îndulcite puțin de prezența unui băiat misterios, cu ochi hipnotizanți, în culori diferite, de care fata uneori fuge, dar, pe măsură ce îl cunoaște mai bine, ajunge să simtă că poate iubi din nou cu adevărat. Blake, cel care nu își dezvăluie niciodată secretele, dar care știe să asculte și să observe totul în jur. Care o ajută pe Heaven să iasă din carapacea sa și să își dorească vindecarea cu orice preț.

Heaven și Blake, două fețe ale aceleiași monede, două jumătăți incomplete, care au nevoie unul de altul pentru a deveni din nou un întreg, pentru a observa reversul medaliei. Un chip angelic de față ca de porțelan, care a căzut din înaltul Raiului direct în infern, într-un univers al trădării, al pierderii de sine, al lipsei de încredere, al durerii, toate acestea conducând-o în punctul în care nu mai suportă atingerile nimănui. Nici măcar ale familiei sale sau ale iubitului. O lume în care dorința și pasiunea sunt prezente, dar care nu pot atinge niciodată apogeul simțirii celui iubit. Nu există sentimentul de piele pe piele în cazul ei. Apoi, este Blake, un tânăr cu ochi răpitori, pentru care viața a ajuns să nu mai aibă absolut nicio valoare, pentru care sentimentele sunt crude și minciuni deghizate.

Heaven și Blake. Două suflete răsturnate cu susul în jos, care caută cu disperare vindecarea unul prin celălalt. Și, totuși, nu sunt niciodată cu adevărat doar ei doi, pentru că între ei plutește apăsător Paul, băiatul care iubește șahul și lectura, cel care spune adevărate povești prin intermediul citatelor. Și cel care o iubește până la obsesie pe Heaven. Un triunghi amoros din care doar doi pot ieși învingători.

O atmosferă încărcată de mister, ușor apăsătoare și claustrofobă, închistatoare pe alocuri. Un loc izolat, în care terapia e obligatorie, iar aerul aproape irespirabil. Și totuși, două suflete se caută cu ardoare, încercând să se ridice unul pe altul din hăul vieții lor, în care pică în mod continuu, fără a vedea finalul.

Niciodată o greșeală este o poveste minunată despre vindecarea traumelor prin intermediul iubirii, singura capabilă să indice luminița de la capătul tunelului. Este un roman scris cu o forță uluitoare, care îți dă senzația de vreau mai mult. Un roman cu adevărat încântător, care te cucerește instant, făcându-te să te pierzi printre paginile sale.

Date despre carte:

  • Titlu: Niciodată o greșeală
  • Autor: Andrada Rezmuveș
  • Editură: Stylished
  • Categorie: Romance 18+
  • Anul apariției: 2021
  • Număr de pagini: 224
  • Stele pe Goodreads: 5/5

Cartea poate fi comandată de aici.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.