SARAH JIO: TOATE FLORILE PARISULUI – RECENZIE

Două povești. Două destine, pe care viața le modelează după propriul plac. Ai impresia că ai totul, până când brusc se întâmplă ceva într-o fracțiune de secundă, care reușește să te zdruncine din temelii și să îți dea întreagă existență peste cap. Durere și suferință, în ciuda faptului că tu ai făcut totul corect, ți-ai văzut de traiul tău de zi cu zi, încercând să lupți cu vicisitudinile vieții. Un război care nu are chip sau scuză, care distruge oameni și desparte mame de copii, și o bătălie interioară, care te ține pe loc și te năucește. O scriere frumoasă, încărcată de emoție, și o copertă pe măsura istoriilor de viață care se împletesc în paginile sale. Cam despre asta este Toate florile Parisului, de Sarah Jio.

Este prima mea întâlnire cu scrierile autoarei, dar recunosc că mi-a plăcut tare încă de la prima citire. Reușește să exploateze firea umană într-un mod atât de subtil, atât de aproape insesizabil, încât te îndrăgostești de stilul său. Cartea de față este o ficțiune istorică, una dintre categoriile mele preferate, care ne arată că trebuie să fim atenți la istorie, pentru a nu ajunge să se repete. Pentru asta iubesc genul acesta de cărți, căci sunt un memento a ceea ce sunt oamenii capabili să facă.

Sarah Jio sondează interiorul uman și scoate la iveală cele mai adânci răni pe care o ființă umană le poate avea. Atunci când vine vorba de pierderea unui copil, de pierderea mamei, de pierderea unui părinte sau om drag, lucrurile sunt grele. Suferința irupe în realitatea imediată ca un cuțit care taie în carne vie, făcându-te să nu iei neapărat cele mai înțelepte decizii, ci doar cele care te ajută să plutești la suprafață, să nu te afunzi în tine. Și, cu toate că vorbește despre mari suferințe, autoarea ne oferă speranța unei a doua șanse, unui trai plăcut, a unei bucurii de a trăi, în ciuda a tot ceea ce este greu:

„Fiecare dintre noi are suferințe pe care le duce. Unele mai mari decât ale mele, altele mai mici. Am învățat cu multă vreme în urmă că nu are nici un rost să te lași copleșit de suferință. Toate rănile se vindecă, chiar și cele mai adânci.”

Toate florile Parisului – războiul nu alege, ci distruge

Toate florile Parisului este un roman pe care clar ajungi să îl porți în suflet, chiar și după ce ai dat ultima pagină. Ți se impregnează acolo, cuibărindu-se confortabil, oferindu-ți eroine puternice, capabile să ajungă învingătoare în ciuda greutăților prin care ajung să treacă, și povești sensibile, care îți aduc câteva lacrimi în ochi.

Autoarea împletește două povești, două destine ale unor femei nevoite să lupte din toate puterile pentru a rămâne pe linia de plutire și a nu se pierde în negura suferinței fără margini. Totul este plasat pe fundalul unui Paris al contrastelor, capabil atât de fast și strălucire, cât și de mizerie și furarea calității de om, oferindu-le unor ființe umane drept de viață și de moarte asupra semenilor lor, doar pentru că aparțin de o altă confesiune religioasă.

Sunt două femei, care au de trecut prin focul durerilor mari, însă fiecare dintre ele luptă pentru a le fi mai bine. Lor și celor dragi. Una dintre ele trăiește într-un Paris modern, în care are dreptul să facă ce dorește și să fie cine vrea, însă, cu toate că te-ai aștepta să fie fericită, nu o poate face. Viața îi pare fadă, lipsită de orice amprentă personală. Iar demonii unui trecut incert îi umblă prin minte. Cealaltă este florăreasă, are o fetiță și trăiește o frumoasă poveste de iubire, însă nu i se dă dreptul de a alege. E pe jumătate evreică, iar în Parisul celui de Al Doilea Război Mondial, asta constituie o crimă.

Caroline trăiește în Parisul zilelor noastre, însă nu reușim să o cunoaștem prea bine încă de la început. Ea ne este dezvăluită puțin câte puțin, pe măsură ce flashaback-uri din trecutul ei încep să îi apară în minte. A avut un accident și este amnezică. Reușește să se regăsească în brațele celui care deține un restaurant, Victor, dar, în rest, nu este sigură că vrea să afle cine era înainte de accident. Nu găsește nicio amprentă personală în propria casă. Pare că ea nu există, de fapt. Amintiri dureroase îi tot revin în minte și își dă seama că știe să picteze chiar bine.

Alături de Caroline, ne afundăm apoi într-o poveste din trecut, în vremea Franței dominate de naziști, în care Parisul trăiește undeva suspendat între două lumi: una a oamenilor capabili să facă mult rău, considerând că respectă legea denunțând evreii cu care până atunci trăiseră în bună pace, și mișcarea de rezistență, gata oricând să își riște libertatea și chiar viața de dragul celor care până atunci le-au fost vecini sau prieteni. Are strânsă legătură cu apartamentul în care locuiește ea acum, dar nici măcar nu bănuiește la ce orori a fost acesta martor!

În Parisul aflat sub dominație germană, trăiește Celine. Își duce viața destul de linear, atentă să nu atragă atenția asupra sa, de dragul tatălui și a fetiței sale, Cosi. Își ajută părintele să țină o florărie și în anul 1943 încă e mândră de tot ceea ce pot face ei. Nu se gândește că trecutul îi va ajunge din urmă și că steaua galbenă, stigmatul care făcea lumea să stea departe de locul acela ca de niște ciumați, va trona și pe geamul florăriei lor. Bunica ei paternă a fost evreică, iar un ofițer german căruia i se pusese pata pe ea, considerând că are dreptul să aibă în pat pe oricine dorește el, ca un zeu ce se considera, a dat în vileag acest secret, atât de bine ascuns. Momentul în care ofițerul german o remarcă pe Celine este începutul declinului, al violenței și a închistării.

Ca și în Sfârșitul șoaptelor. Decembrie 1989, pereții au urechi, iar vecinii la care nici nu te aștepți sunt pregătiți să te pârască. Probabil considerând că așa se cade, că așa e legal, deși, în felul acesta, își pierd capacitatea de oameni. Și, din păcate, vedem tiparul acesta și în zilele noastre. Dar, dacă e vorba de un apartament al unui german, proporțiile nu mai sunt la fel. Deși multe urechi aud țipetele din interior, în urma ororilor produse, unul nu îndrăznește să spună mai departe. De teamă, din precauție, din lașitate? Nu e clar, dar tare aș vrea să pricep mecanismul.

În apartamentul ofițerului german, Celine are parte de torturi inimaginabile, de abuzuri fel de fel, inclusiv sexuale. Și, cu toate acestea, ea suportă totul cu stoicism, pentru că are un secret de ascuns: Cosi, fetița ei, a urmat-o acolo pe furiș. Și au noroc cu o cameră subterană, secretă, unde se poate ascunde. Dar asta înseamnă zile, săptămâni și luni de tăceri și întuneric, frig, cumplit pentru un copil atât de mic.

Deși am iubit și povestea lui Caroline și îmi doream să aflu ce ascunde, de fapt, amnezia ei, am adorat povestea lui Celine. Are note de Se numea Sarah, dar e încărcată de trăiri intense, de sentimente, de durere, de absența speranței. Și încerc să îmi imaginez viața de atunci, dar probabil că nu reușesc să văd totul la adevărata sa oroare. Știu doar frânturi de adevăr, crâmpeie de ici de colo. Totalul trebuie să fie cumplit. Și tot ce sper e să nu ajungem în punctul acela, cu războiul bătând la ușă. Oamenii de atunci erau asemenea nouă, cu visuri și speranțe, năruite de dorințele de putere și mărire ale celor mari.

Toate florile Parisului este o poveste emoționantă, care reunește într-un mod fermecător două istorii de viață absolut uluitoare. Este o carte caldă, dătătoare de speranță, în ciuda tot răului pe care îl descrie.

Date despre carte:

  • Titlu: Toate florile Parisului
  • Autor: Sarah Jio
  • Titlu original: All the Flowers in Paris
  • Traducere: Mihaela-Magdalena Dumitru
  • Ediutra: Litera
  • Colecție: Blue Moon
  • Anul apariției: 2020
  • Număr de pagini: 320
  • Stele pe Goodreads: 4/5

Cartea o găsiți pe Litera și site-urile de specialitate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.