LA PAS PRIN LIBRĂRIILE DIN BRAȘOV

Astăzi, de Ziua Internațională a Cărții și a Drepturilor de Autor, despre ce altceva am putea discuta mai bine dacă nu despre… cărți? Nu te-ai fi așteptat la asta, nu-i așa? 😊 Și nu despre unele anume, ci despre ele per total, despre dragostea pentru lectură, care, vrei, nu vrei, îți conduce pașii în toate locurile în care poți da peste iubirea ta supremă, volumele frumos aranjate și sortate, care parcă te îmbie să le iei acasă. Pe toate dacă se poate!

După pierderea bunicii, nu am reușit să mă dedic în totalitate pasiunii mele. Nu multe au avut sens în această perioadă, cel puțin nu într-un mod satisfăcător, pe care îl aveam în trecut de fiecare dată când citeam înainte. Dar, „răzbim noi cumva la lumină”, vorba lui Iona. Însă, deși nu am citit pe cât mi-aș fi dorit, căci suferință și durerea vin când te aștepți mai puțin, mi-am găsit o mini oază de liniște într-o zi feerică petrecută alături de familie în Brașov. Aici, fratele și tatăl meu m-au lăsat să îmi fac de cap, să ies puțin din carapace și să colind printre sute de tomuri minunate.

Ah, ce încântare, să te afli în librării, să cuprinzi cu privirea șiruri întregi de cărți, să admiri tot ceea ce se poate, să citești scurte fragmente, să ieși afară din fiecare în parte cu o plasă plină cu cele mai minunate lecturi. Și, of, păcat că nu am putut lua acasă tot, dar absolut tot ce se găsea pe acolo! Nu dau bani pe haine, pantofi, genți, parfumuri sau gen ca alte femei, mereu cântăresc hotărârea în minte când vine vorba de așa ceva. Dar la cărți, nu sunt deloc înțeleaptă. Aș lua tot. Mi se pare cea mai bună investiție din lume.

La pas prin anticariatele și librăriile din Brașov

Pentru mine, Paradisul coborât pe pământ este atunci când poți avea alături natura minunată și cărțile. Evadarea perfectă din realitatea asta din ce în ce mai apăsătoare și mai dură. Terapie prin cuvânt. Feerie într-un cuvânt. Așa că a merge la pas prin centrul vechi al Brașovului, a te lăsa impregnat de poveștile pe care le auzi în jurul tău, și nu puține, nu ușor de uitat, după care să te pierzi pe tine printre rafturi pline de cele mai frumoase și minunate cărți nu poate decât să bucure sufletul și să aducă puțină alinare. Și îți spun, am făcut ceea ce îmi doream de foarte mult timp: nu am ratat nici măcar un colțișor în care se aflau volume minunat aranjate. Anticariate, librării, prieteni vechi, prieteni noi. O adevărată zi magică, în ciuda ploii care începuse să toarne picuri mari peste noi. Libertate absolută si vis împlinit.

Anticariatul Aldus sau cum cărțile vechi prin viață

Nu țin neapărat să am acasă numai cărți noi. Mi se pare un adevărat sacrilegiu să ne descotorosim de cele vechi, cele care poartă în interiorul paginilor amprenta atâtor oameni care le-au citit, care le-au purtat după ei și le-au oferit clipe prețioase din viețile lor. Am acasă o mulțime de cărți de anticariat, mai ales din perioada facultății, când aș fi vândut un rinichi sau un ficat pentru anumite cărți rare. Cum aș putea renunța la ele acum?!

Așa că îmi place să dau raite prin anticariate. În Ploiești, erau tarabele din centru sau domnul de la Nord, mereu pregătit să caute ce îmi dorea inima. În Brașov, știam că e un anticariat mai jos de Piața Sfatului, însă, din păcate, acela se închidea pe când am ajuns. Așa că am mers la sigur, la unul dintre locurile de regulă închis atunci când ajung eu în orașul de sub Tâmpa, mai cu seamă că ajung de sărbători: Aldus. Anticariatul este situat chiar în curtea Bisericii Negre, oarecum dosit, treci printr-o curte ca să ajungi la el, dar lucrul acesta mi-a plăcut. Plus că, pe fundal, în spate, se vedea o tipografie, fapt care te face să te teleportezi magic într-o lume veche, în care cartea era ridicată la rang de artă. Un fel de sanctuar secret pentru literați. Un traseu magic până în lumea cărții.

Odată ajunsă la interior, într-un loc cu două cămăruțe vechi și un vestibul, ca în timpurile cărturarilor, că tot ne aflăm într-un loc cu istorie și cu mare potențial cultural și economic, te întâmpină doi vânzători sau, să le spunem, vânzători de visuri. Nu trebuie să te sperie faptul că între ei vorbesc limba maghiară, în definitiv, ne aflăm în centrul țării, unde culturile maghiare, românești, săsești se amestecă între ele, trăind în armonie. În definitiv, cărțile ne fac să trăim în diversitate. Sunt de treabă, te lasă să te bucuri de căutarea de comori printre rafturi în cea mai mare liniște și taină.

Locul are sigur istorie, una pe care mi-ar plăcea să o cunosc. Într-o parte, sunt cărți în limba germană. V-am spus, este un adevărat punct în care se ciocnesc civilizațiile. Iar în cealaltă parte, se află întreaga mea lume din facultate, comprimată în doar două, trei rafturi burdușite cu cărți. Clasici, de la Virginia Woolf la Balzac, de la Dickens la surorile Brontë. Găsești aici clasicii în formate vechi, un pic îngălbenite de vreme, dar altfel într-o stare impecabilă. Era și un frumos exemplar al Infernului lui Dante, pe care cu greu m-am abținut să nu îl aduc acasă. Apoi erau tratatele de medicină și de critică literară. Degetele mi s-au plimbat agale peste fiecare cotor în parte, răscolind în minte amintiri parcă dintr-o altă viață, iar nările mi s-au impregnat cu parfumul acesta magic.

Aș fi luat tot de acolo, v-am spus, însă fizic ar fi fost imposibil. Cărțile erau la sume de nimic, 2, 3, maxim 6 lei de volum, ceea ce mi se pare aproape un sacrilegiu să dai doar atât pe o carte, care este sigur amintirea cuiva, care ascunde dincolo de povestea în sine alte și alte istorii de viață. Am plecat de aici cu Julia de Maugham (am iubit Valul pictat, sunt curioasă de asta) și cu Poveste despre două orașe de Dickens, la care vreau de multă vreme să ajung.

Librăria Humanitas, despre o lume rigidă înfrumusețată de cărți

La Humanitas merg aproape regulat atunci când trec prin Brașov. E chiar în Piața Sfatului, aproape de Biserica Neagră. Mică, dar cochetă, frumos aranjată, cu cărți aliniate aproape perfect. Un colț al autorilor români publicați la Humanitas, unul dedicat cărților clasice de colecție, de la Rao, altul cu ficțiune, cel tehnic. Apoi rafturi cu obiecte gen agende, căni, jocuri pentru copii. Însă, dacă de cărți te mai atingi, restul obiectelor sunt destul de scumpe. Asta mi se pare un minus. Alături de rigiditatea vânzătorilor, care parcă ar fi din altă poveste. Rupți de realitatea aia frumoasă. Te temi puțin de ei, așa că te miști destul de prudent. Parcă ar fi căpcăunii din poveste.

Altfel, te întâmpină rânduri întregi de cărți. Locația este magică, trebuie să recunosc. Un fel de cramă veche, un pic de buncăr, puțin din vechile lăcașuri de cult. Pereții interiori sunt pictați. Ceva mural destul de vechi, care începe să se scorojească pe alături. Dar cred că tocmai în asta constă tot farmecul spațiului. Pare ireal. Iar sus, este un mic loc unde ajungi urcând pe scări, unde se țin evenimente ceva cred. Cel puțin, așa părea.

Am plecat de aici cu Greutatea unui pian și Așteptându-i pe barbari, cea din urmă făcându-mi cu ochiul de când am observat că se reeditează. Ceea ce m-a dezamăgit, în schimb, dincolo de superficialitatea vânzătorului, a fost faptul că ți se pun cărțile în mână. Până și în anticariat mi-au dat o pungă pentru cărți. Aici, nimic. A fost gen ia cărțile și pleacă. Fapt care te face să te simți puțin stânjenit.

Pentru prima dată în Cărturești

Deși apare peste tot în pozele de pe internet, eu nu am fost niciodată într-o librărie Cărturești. Este situată vizavi de Biserica Neagră și de Humanitas. De la intrare, te întâmpină cu un mesaj drăguț:

„Cum suntem cu obiectele, spunea un mare maestru japonez al ceaiului, așa suntem și cu oamenii din jur, iar fiecare «întâlnire” la ceremonialul ceaiului are ceva irepetabil.”

Este ceva frumos, care te atrage la interior ca un magnet. Ai impresia că vei întâlni prieteni și, într-adevăr, ai parte de asta din plin. Este o atmosferă caldă și prietenoasă încă de la intrare. Am declarat că am alte cărți în sacoșă, dar asta nu a constituit o problemă. Vânzători se amestecă printre oameni, citind la rândul lor undeva stând pe podea. Îți crește sufletul văzând că aici nu tehnologia primează, ci cuvântul scris.

Am pășit la interior cu o emoție în stare pură trimițându-mi fiori în suflet, unii de plăcere și de bucurie imensă. Nu ai cum, când parcă te teleportezi de fapt în Wonderland, una în care e atât de multă căldură și, în același timp, noblețe, încât nu vrei să mai pleci.

Cărți aranjate ca în marile tipografii, o clădire demnă de un palazzo din cărțile lui Montefiore, cu scări minunat croite, obiecte numai bune pentru cititori și un spațiu de citit. Mulți tineri aici, ceea ce m-a bucurat enorm. Să găsești adolescenți interesați de cărți este o mare satisfacție pentru profesorul de română din mine. Apoi, literatura în limba engleză, la prețuri accesibile. Nu că ar fi fost ușor de ales! Sunt unele coperte atât de vii, de feerice, de divine, încât te îndeamnă să le iei acasă. Oare de ce românii nu realizează decât arareori astfel de hăinuțe exterioare pentru cărți?

Am luat November 9 a lui Colleen și Dark and Shallow Lies, dar am pus mâna și lăsat la loc o mulțime de alte volume, printre care și Kingdom of the Wikcked. Ah, Paradis terestru! Ah, nevoia să fiu milionară pentru toate poftele inimii! Ah, da, și am buletin de Cărturești acum, plus un card bun la cumpărat la preț redus. Cum să nu vrei să te muți în acest loc magic? Cum??

Librăria Șt. O. Iosif, marea mea dragoste

Librăria Șt. O. Iosif sau casa Libris cum o numesc eu simbolic este marea mea dragoste. Dintotdeauna. Vizitele la Brașov nu sunt vizite dacă nu ajung pe aici. Pașii mă poartă întotdeauna la interior, vreau nu vreau. Ca un fel de chemare. Aud cărțile strigând și eu sunt slabă, nu mă pot opune. Nu am cum! 😊

Oameni tineri și veseli, mereu gata să te ajute să găsești ceea ce dorești, cărți una și una, rafturi care ajung efectiv până în tavan, un loc de citit dedicat celor mici și un subsol plin cu volume magice reconfortante. Semne de carte, obiecte pentru cititori, ceaiuri și multe, multe alte arome te întâmpină aici. E atât de cozy și cu o atmosferă atât de caldă librăria asta, încât nu ai cum să îi reziști!

Mă prinde în vraja sa de fiecare dată. Fratele meu îmi tot spunea că mă așteaptă afară, probabil deja epuizat după lungile mele escapade prin librării, eu nu și nu. Greu m-am lăsat dusă de aici, mai ales că am descoperit rafturile cu cărți ale autorilor români contemporani, pe care în mare îi cunosc, dintre cei publicați la editura Creator (fosta Libris Editorial). Am proiect cu ei acum drept corector și, recunosc, dintr-un fel de vanitate, am căutat dacă au apărut cărțile la care am lucrat, dar nu a fost să fie. Data viitoare! Însă m-am bucurat să îi văd acolo pe Petruța Petre, Christine C. C., Andra Dragomir, Liviu Tudose, Eliza Mazilu, Laura Hartte, Yasmine Bonciu, Ioana Trif, Cezara Zamfir, Ionelaș Popa, Adriana Bogatu, Adrian Petru Stepan, Teodora Pascu și lista e lungă.

Mi-am luat Femeia cu aromă de cireș-n pârgă a lui Ionelaș, pe care am citit-o deja ca manuscris pe când voia să o publice la o altă editură, și Refugiul dintre valuri, volumul doi al seriei lui Yasmine Bonciu. Data viitoare, iau acasă mai mulți prieteni dragi. Promit!

Voi ce alte librării știți în Brașov? Prin care vă place să vă plimbați? Ce cărți v-ați mai luat noi? Haideți să ne inspirăm unii de la alții!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.