BRAȘOV – TERAPIE PENTRU SUFLET

De fiecare dată când vreau să evadez de acasă și să uit puțin de orice problemă, mă îndrept spre orașul de sub Tâmpa. Brașov are un farmec aparte, de poveste, care te face să te îndrăgostești de el din nou și din nou. În plus, prin toate locurile verzi prin care poți să te pierzi, prin curățenia de peste tot și oamenii calzi, te face să te simți ca acasă. Și, oarecum, eu sunt acasă în Brașov. Sunt născută aici și am stat un timp în acest oraș. Dacă vreodată va fi să mă mut din locul meu de acum, aici aș ajunge și nu aș regreta.

Brașovul mă întâmpină întotdeauna cu multă căldură, cu liniște și pace, cu restaurante cochete, cărți, oameni care cântă pe la colțuri într-un mod dumnezeiesc, buticuri cu produse tradiționale și multă, multă bucurie, ce mi se cuibărește în suflet încă de la primul contact cu orașul acesta. Vezi oamenii plimbându-se pe străzi alături de copii sau animale de companie, parcuri uriașe de unde nu vrei să mai pleci, blocuri vechi, dar îngrijite, și civilizație. Cea pe care doar orașele din partea asta de țară ți-o oferă. Ca un fel de ieșire dintr-un cotidian agitat și o teleportare printr-un portal magic într-un cu totul și cu totul alt univers. Unul pitoresc, liniștit, verde. Dătător de liniște, speranță și optimism. Chiar și pentru o inimă obosită.

Drumul prin păduri – palpitant, dar ofertant

Plecăm din Măneciu pe DN1 A, pe unde sunt adeseori redirecționate autovehiculele în timpul weekendurilor sau a sărbătorilor, când aglomerația de pe Valea Prahovei creează haos. Se merge efectiv doar prin pădure. Lași lacul de acumulare Măneciu pe dreapta și urci până în Cheia, de unde încep apoi serpentinele, optsprezece la număr, ca un șarpe negru pierdut printre pădurile de brad în general.

Iubesc să văd munții în depărtare și șoseaua ce înaintează printre falnicii copaci. Admir întotdeauna peisajul, chiar și hăurile acelea ce se cască pe marginea șoselei. Florile se ițesc dintre frunzele uscate, pătură pentru pământul reavăn. De data asta, florile Paștelui, ceva colțunași și flori sălbatice. Copacii se înalță cu putere către cer. Iar pe alocuri, pe măsură ce urci spre ieșirea din Prahova și intrarea în județul Brașov, descoperi pete de zăpadă, ascunsă de umbra pădurii de deasupra, în ciuda faptului că în restul lumii e destul de cald.

Dacă ai noroc, iar noi am avut din plin, deși nu am reușit să fotografiem (am vrut să mă bucur de tot), dai și de animale sălbatice, în mediul lor natural. La dus, am văzut o ciută, ce a sărit grațios în mijlocul șoselei, în drumul său spre dealurile din jur. Apoi, la întoarcere, pe marginea șoselei era un pui de urs. Nu era prea speriat de trecerea mașinilor, semn că era deja obișnuit cu ele. Și, din păcate, în perfect acord cu vremurile tulburi pe care le trăim, uneori, pe drumul prin munte, te mai întâlnești și cu convoaie militare. De data aceasta, mașini militare.

După ziduri – loc numai bun pentru citit

Dacă e să mă întrebi pe mine, o plimbare bună prin Brașov începe de După ziduri, drumul care te duce atât spre Biserica Neagră, cât și spre centrul vechi al orașului sau spre Turnul Alb, dacă ești dornic de un urcuș zdravăn spre unul dintre punctele de promenadă ale orașului de sub Tâmpa. Iar dacă tot ajungi la Turnul Alb, poți urca pe jos spre Poiana Brașov, în funcție de timpul pe care îl ai la dispoziție. E o experiență în sine.

Iubesc locul acesta, cu aleea îngustă șerpuitoare prin spatele zidurilor ce separă orașul de zona verde. Dacă urci un pic pe scările abrupte ce te duc la Turnul Alb, așa cum am făcut, poți vedea turla Bisericii Negre. În rest, poți merge pe lângă apă, fie pe potecă, fie pe aleea asfaltată. Iei o carte cu tine și te așezi la umbra castanilor înalți, pe o bancă sau direct pe iarbă, de ce nu, și citești în liniștea aceea atât de dătătoare de pace. Sau culegi castane și conuri de brad ca mine. Aveam buzunarele pur și simplu pline de astfel de comori ale naturii. Nu m-am putut abține. Și admiri picturile murale.

Pe sub Tâmpa, parcul Tiberiu Brădiceanu, oaza de liniște din mijlocul orașului

Odată ieșit pe la Maternitate din zona de După ziduri, o iei prin spate, pe lângă colegiul Andrei Șaguna și poarta Schei, admirând clădirile vechi, întrebându-te, ca și mine, ce povești ascund în spate, mai ales casele acelea părăsite. Imaginația mă ajută întotdeauna să văd târgul înfloritor, cu case una și una, care păstrează și azi arhitectura de demult.

Urci apoi pe o șosea pitorească, trecând pe lângă terenuri de tenis și de sport, după care ajungi la Bastionul Țesătorilor, iar în apropiere, se află un șanț secat în secolul al XIX-lea. Apoi o iei pe sub copaci, bucurându-te de o priveliște panoramică asupra orașului și de liniștea naturii. Copacii se înalță cu putere, întinzându-și ramurile către cer, iar păsările îți oferă un adevărat spectacol.

Există trasee ce urcă sus pe Tâmpa și e de preferat să fie urmate cu strictețe, pentru că aici își au habitatul ursul brun, râsul, porcul mistreț, vulpea, vipera sau pisica sălbatică. Tot de pe Aleea de sub Tâmpa, se poate lua telecabina până în vârf, unde se poate merge până la semnul acela holywoodian, pe care scrie Brașov.

Pe Muntele Tâmpa, pe partea de vârf, se găsesc și ruinele unei vechi cetăți medievale, Cetatea Brașovia. Datând din secolele XIII-XIV, ea a fost folosită ca loc de refugiu în timp de restriște. Eu nu am urcat aici, ci am urmat traseul de promenadă, cu imaginea Brașovului pe stânga și pădurea măreață pe dreapta. Am ajuns până la Apeduct, vechi de pe la 1892.

Pe Aleea de sub Tâmpa, te poți plimba, poți să mergi cu animalele de companie, să alergi, să faci fitness la aparatura montată special sau să stai pur și simplu în foișor sau la restaurantul existent aici. Am apreciat că exista doar muzică în surdină, fără a strica deloc farmecul locului și fără a perturba natura, așa cum fac multe restaurante de regulă, chiar și în mijlocul naturii.

Alături de fratele meu, mi-am permis să fiu din nou copil, să mă dau în leagăn, să admir totul, să stau pe o bancă sau pe treptele ce duc spre oraș, bucurându-mă de trilurile păsărilor sau de flori. La baza Aleii, se găsesc mese de tenis, piste pentru bicicletă, ceva jocuri pentru copii.

Promenada de sub Tâmpa poate include și poteca tematică, ce prezintă tipurile de arbori și de plante prezente în zonă. Faceți abstracție de tonetele cu mâncare! Pentru mine, ele sunt inexistente.

Farmecul restaurantului Ursul Carpatin și Piața Sfatului

Am coborât spre oraș pe una dintre aleile în pantă și ne-am îndreptat către zona Piața Sfatului. Am mers și pe strada Sforii, cea mai mică existentă, pe aleile pietruite.

Aveam nevoie să mâncăm și mă bucur că am ales restaurantul Ursul Carpatin. E ușor mai dosit pe alee, dar are mâncare bună la prețuri decente, mult mai ieftine ca pe centru. Intrarea este una fermecătoare, cu picturi reprezentând Brașovul și cu multă cărămidă și lemn. La fel e și interiorul, cu multe motive tradiționale românești. Și mâncarea este extrem de gustoasă, am și zis că aici merge să îți aduci un prieten străin, pentru a îi arăta frumusețea României. Și servirea a fost exemplară. Ospătarul e în industria asta de cincisprezece ani a zis. Se simțea profesionalismul. Iar servirea a fost inedită, cu suporturi din lemn pentru tacâmuri sau șervețele.

Mergând pe aleea spre Piața Sfatului, am putut auzi interpretarea uneia dintre piesele lui Adele făcută de către un băiat extrem de talentat, cu o voce divină și talent la cântatul la chitară. Era student la Arhitectură în București, dar își urma visul și aici. Mi-a bucurat sufletul. Uneori, trebuie să ne lăsăm încântați de lucrurile mărunte din viață, cele care ne dau farmec și ne încarcă bateriile.

Căutând un anticariat pe care îl știam, am dat de un magazin cu produse locale, o mică afacere de familie, cu dulcețuri, siropuri, ceaiuri pregătite chiar de proprietar și familia sa. De asemenea, aici se găsesc frumoase obiecte pictate manual, de la farfurii, la tăvi, căni, piepteni și alte obiecte decorative.

În schimb, Piața Sfatului a fost destul de animată. La mese erau oameni, Biserica Neagră era martor tăcut (mi se pare scumpă vizitarea ei, 15 lei de persoană, așa că am admirat-o doar de afară), iar totul a fost pur și simplu minunat. De aici, ne-am pierdut prin librării, dar despre vizita mea la acestea v-am povestit deja pe blog.

Voi ce iubiți cel mai tare în Brașov? Ce activități vă încântă cel mai tare sufletul?

Brașov - terapie pentru suflet

4 gânduri despre ”BRAȘOV – TERAPIE PENTRU SUFLET

  1. simonamihutiu zice:

    Draga mea Oana, Sunt brașoveancă. Nu am cum să nu rezonez cu ceea ce scrii aici. Acțiunea viitorului meu roman este plasată în acest frumos cadru urban de dragul Brașovului, dedicându-i astfel și eu un „crâmpei de suflet”. Te invit cu drag la lansarea noului meu roman sâmbătă, 14 mai, ora 15, la Biblioteca Județeană Brașov. Atașez afișul. Simona

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.