DANIELA BORȚEA: LANȚUL ADICȚIEI (VOL. 1) – RECENZIE

Despre unele cărți este destul de greu de vorbit, pentru că transmit atât de tare încât este dificil să le surprinzi esența în doar câteva cuvinte așternute pe blog. Și când mai vorbim și de cărți de debut care au acest dar, atunci surpriza este cu atât mai mare. Dar da, Daniela Borțea a reușit să mă surprindă extrem de plăcut prin romanul său, Lanțul adicției, unul cu iz de mai vreau și trebuie neapărat să aflu continuarea poveștii, pentru că am reușit să mă atașez extrem de tare de personajul său central, Joanna, și vreau să văd dacă aceasta va rămâne la fel de puternică, dacă va avea traiectoria așteptată sau va reveni la vechi obiceiuri și își va face în continuare rău alegând cu inima, iar nu cu mintea. Iar dincolo de curiozitatea asta, ajungi la rândul tău să îți pui întrebări legate de ceea ce ai fi capabil să faci din iubire, de cât de departe ai merge pentru a îi ajuta pe cei dragi, dependenți de diferite substanțe, iar răspunsul îți rămâne incert, pentru că e acolo un lanț vicios care nu te lasă să fii sigur că nu ai face niscaiva greșeli.

Lanțul adicției este un roman scris într-un stil extrem de cald, în ciuda subiectului dur abordat: acela al dependenței și al efectelor drogurilor sau alcoolului nu asupra consumatorului propriu-zis, ci a celui care trăiește întreaga dramă alături de el și privește neputincios cum acesta se autodistruge. Sunt tipare repetitive care însoțesc astfel de relații toxice, unele de multe ori abuzive, lucruri mărunte, dar care, puse cap la cap, reușesc să distrugă suflete și să lase în urmă iluzii spulberate și inimi frânte:

„Dependență se află în noi toți. Ea privește, se așază, ne așteaptă… Zidul pe care îl creează este atât de puternic încât nici iubirea nu mai poate trece de el…”

Daniela Borțea își construiește cu minuțiozitatea lumea, una plasată într-o Polonie rurală, în care tiparele acestea distructive sunt la ele acasă. Bărbații beau și înșală, iar femeile rămân alături de ei, sperând la infinit că se vor schimba, că vor deveni soții și tații aceia pe care ele îi doresc alături, o iluzie care se perpetuează de la generație la generație, așa cum este și cazul Joannei, pe care o urmărim într-un adevărat traseu inițiatic, de la copila plină de iluzia unui mai bine, la adolescenta mereu nemulțumită de condiția ei de fată de la țară, și până la tânăra îndrăgostită până peste cap de un bărbat care îi seamănă extrem de tare tatălui său, deși ea ajunge să conștientizeze faptul acesta abia târziu.

Și totuși, autoarea ne oferă o licărire de speranță și ne învață că nu trebuie să luăm nimic de bun, ci să luptăm pentru visurile și speranțele noastre cu toate puterile. Viața întreagă este o sumă de alegeri, iar noi putem rămâne în relații toxice, care ne distrug încetul cu încetul, rupând bucăți din noi și ucigând tot ceea ce este mai frumos în noi, sau putem pleca din locurile și de lângă oamenii care nu ne mai fac bine. Uneori, iubirea nu este de ajuns, iar orice zi „poate deveni cea mai urâtă din viața ta”, care, perpetuată în timp, se va constitui într-un adevărat dezastru emoțional și psihic. Poți rămâne, asemenea mamei Joannei, sau poți fugi mâncând pământul, cu toate că sufletul îți cere să rămâi, să faci mai mult, sperând la acel „poate dacă…”.

Lanțul adicției – universul întunecat al celor care stau alături de dependenți

Daniela Borțea ne poartă pașii prin lumea rurală din Polonia, unde trăiește Joanna, personajul său principal, o tânără ambițioasă, luptătoare și puternică, de care reușim să ne apropiem destul de tare prin intermediul jurnalului său, denumit simbolic J.J. – jurnalul Joannei. Alături de ea, parcurgem un adevărat traseu inițiatic pe cărările vieții și ajungem să învățăm lecții importante, așa cum și ea este nevoită să o facă. Dezamăgirile vin asupra ei, în ciuda tuturor ambițiilor și a luptei sale de a nu deveni o victimă, asemenea propriei mame, de care nu este la fel de apropiată cum este de bunica sa, persoana care îi este mereu aproape și care îi oferă din înțelepciunea vârstei.

O cunoaștem pe micuța Joanna începând cu vârsta de zece ani, când iluziile vârstei își pun amprenta asupra ei, și o urmărim apoi la liceu, o adevărată schimbare pentru ea, căci schimbă lumea satului pe cea de la oraș, apoi la facultate și de-a lungul relației sale cu cel pe care îl considera iubirea vieții sale, Filip. Toate evenimentele prin care trece o ajută să realizeze că există un lanț al adicției, la care, cu cât rămâi mai mult alături de oameni care nu te mai fac fericit, cu atât mai adaugi o za la acest lanț, prelungindu-l la nesfârșit, în ciuda faptului că îți face rău.

Joanna provine dintr-o familie cu probleme, tatăl este alcoolic, devine violent și nu își sprijină copiii mai în nicio activitate și, Doamne, câte astfel de familii se găsesc în lumea rurală și câte femei asemenea mamei Joannei, care închide ochii în fața a tot! Dar ea își dorește să evadeze, să iasă din acest cerc vicios și are impresia că o face odată cu începerea liceului și prietenia sa cu Ania, însă și aceasta se va dovedi o adevărată dezamăgire. Subtil, autoarea ne prezintă temerile și stigmatul avut de un elev din mediul rural strămutat la oraș, dar și problemele pe care le poate provoca un anturaj vicios. Apoi, lucrurile par a se așeza pe făgașul normal când îl cunoaște pe Filip, fratele Aniei, cu care începe o relație.

Alături de el, Joanna cunoaște fiorii primei iubiri și totul pare gingaș, frumos, rupt din basme, asta până când realizează că Filip nu este cel pe care îl credea el. Că totul nu este decât un ambalaj frumos, în spatele căruia se află un bărbat viciat, pentru care drogurile au devenit un mod de viață, fapt care îl conduce la minciună și șantaj, doar pentru a reuși să facă rost din nou de drog. Și ce am iubit la cartea asta este faptul că autoarea reușește să sondeze în suflete și să ne ofere cu acuratețe sentimentele unui dependent, care ar face orice pentru drogul său, dar și durerea celor din jurul său, care încearcă din răsputeri să lupte pentru cel iubit, dar care, de cele mai multe ori, eșuează, se epuizează, devenind umbre a celor care fuseseră cândva. Și, totuși, nu au de ales și trebuie să fie puternici, să lupte pentru cei iubiți sau să plece, acolo unde nu mai există altă cale de salvare. Iubirea nu trebuie să te țină captiv într-o relație care îți face rău, vulnerabilitatea nu trebuie să fie un mod de viață. Uneori, tot ce trebuie să faci e să rupi lanțul acesta adictiv:

„Nu am avut de ales, a trebuit să fiu puternică. Pentru el și pentru mine. Pentru că ceea ce mi-a răpit iubirea înseamnă mult mai mult decât aș fi putut fi eu vreodată. Era o umbră ce pândise momentul oportun. Și aceasta se află în noi toți, privește, se așază și așteaptă. Se hrănește cu slăbiciunile noastre…”

Lanțul adicției este un roman de debut frumos construit, care sondează în suflete și oferă puterea de a te rupe de tot ceea ce îți este nociv, de tot ceea ce înseamnă toxicitate în viața ta și a merge mai departe, în ciuda suferinței pe care ruperea de cel drag ți-o aduce în suflet. Uneori, trebuie să fim mai puternici decât credeam că putem fi.

Date despre carte:

  • Titlu: Lanțul adicției (vol. 1)
  • Autor: Daniela Borțea
  • Editura: Creator
  • Anul apariției: 2022
  • Număr de pagini: 328
  • Stele pe Goodreads: 5/5

Cartea poate fi achiziționată de pe Libris.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.