REGINA MARIA A ROMÂNIEI: POVESTEA VIEȚII MELE (#2) – TINEREȚEA ȘI CĂSĂTORIA UNEI PRINȚESE

Mi se pare a fi un adevărat privilegiu să reușim astăzi, la atât de mult timp distanță, să reușim să o cunoaștem pe regina Maria, una dintre figurile emblematice ale istoriei României, prin prisma propriilor cuvinte. Are un fel de a spune atât de cald, de vizual, de minunat încât nu ai cum să nu te îndrăgostești la modul iremediabil de scrierile sale. Te afunzi cu totul între paginile jurnalului său și te plimbi pe urmele pașilor săi la Coburg, pe domeniul familiei de Hohenzollern sau prin Anglia reginei Victoria.

Povestea vieții mele, volumul doi, continuă periplul printre amintirile reginei Maria început în primul volum și ne prezintă adolescența și tinerețea minunatei regine a inimilor, care începe să se descopere ca femeie, chiar dacă timid, cu emoție, trăind totul la intensitate maximă, fără anticiparea aceea a omului matur, ci cu candoarea și delicatețea adolescentei încă netrecute prin viață, care toată viață primise coordonare din partea celor din jur, dornici să o transforme într-o prințesă demnă de marii prinți ai Europei. Și, recunosc, este minunat să îi observi transformarea, de la copila aceea rebelă, oarecum sălbatică, ce cutreieră satele călare și flirtează până și cu fiul grădinarului, la viitoarea regină a României, gata să ia viața în piept la o vârstă fragedă pentru bărbatul pe care îl iubește și de la care așteaptă dragoste necondiționată, la fel ca orice adolescentă, fără a înțelege pe deplin încă rolul deosebit de mare pe scara socială și istorică ce îi fusese atribuit de mama sa și unchiul lui Nando:

„Din păcate, ne făceam tot mai mari, fără nicio îndoială! Rochiile ni se tot lungeau și nu mai exista niciun «drag căpitan» care să îndulcească ciocnirile dintre noi și autorități.”

Povestea vieții mele – de la copila zbuciumată la tânăra îndrăgostită

Cel de al doilea volum al jurnalelor reginei Maria prezintă clar trecerea de la statutul de copil la cel de prințesă, transformarea Mariei din copilul zburdalnic, căruia i se permitea orice, la rigoarea impusă de viitorul ei statut. Și, poate, nu îl înțelege pe deplin cu ochii de copil, dar educația primită acasă, interferența dintre religii, culturi și etnii o transformă mai apoi în regina iubită atât de tare de români și de o lume întreagă, căci, să nu uităm, ea a luptat pentru țara sa de adopție, ajungând până în America doar pentru promovarea și bunăstarea frumoasei Românii.

O reîntâlnim pe viitoarea regină ajunsă acum în ultimul punct din educarea și desăvârșirea sa dinainte de a se căsători și a schimba căminul cald cu unul guvernat de reguli stricte, în care se va transforma în soție și, mai ales, mamă. Iar Maria evocă cu nespus de multă emoție, nostalgie și iubire față de copilărie și familia sa locurile dragi și încărcate de cele mai pure trăiri în care s-a desăvârșit ca om. Descoperi o lume azi îngropată, cu guvernante, valeți, grădinari, unii dintre ei care le devin prieteni, parte din familie, alții pe care îi urăște cu patimă chiar și peste ani. Dintre cei din urmă, sunt doctorul X și Frauelin, îngrijitorul fratelui său, Alfred, și guvernanta fetelor, cei care, deși se prefăceau a avea intenții bune, au reușit de multe ori să le frângă aripile, în încercarea lor de a le șterge din memorie formația engleză:

„În casă, nu mai domnea acea atmosferă de iubire și bună înțelegere. Li se dăduse putere asupra noastră unora care ne exagerau greșelile și ne minimalizau virtuțile și cu cât avansam pe acest drum anevoios (ca să nu spun spinos, ceea ce presupun că ar fi o exagerare), cu atât mai mult, când ne aminteam de încântările Maltei, ni se părea grădina raiului, din care fuseserăm izgonite pentru totdeauna.”

Asta iubesc la cărțile reginei Maria, stilul viu și frust, care te plasează exact în locurile descrise, făcându-te să simți tot ceea ce simțise ea trăind acele perioade glorioase din istoria lumii. E ca și cum ai trăi pe cărările regalității și, oarecum, pare un sacrilegiu să citești toate acestea pur și simplu, ca pe o simplă carte. E ca și cum te-ar lua de mână și te-ar obliga să trăiești istoria cu tot ceea ce a însemnat aceasta pentru ea, pentru familia sa, pentru omenire. Și este un sentiment absolut minunat și grandios să te pierzi pe aleile de la Coburg sau să călătorești în trăsură cu regina Victoria, să stai la masă cu regele Carol sau să trăiești nebunia melancolică a lui Carmen Sylva. E lumea aceea de odinioară, la care doar visăm, dar e atât de feeric, de plin să treci pe acolo. Ca să nu mai spun nimic de universul țarilor, care au avut un sfârșit demn de Anna Karenina, dar atât de opulentă și de umană în același timp!

Apoi, e minunat să vezi cum au fost crescute prințesele, ca într-un fel de cocon, de palat de sticlă ce și-a dorit să le apere de lumea exterioară, permițându-le să se bucure de copilărie, în ciuda răutății pe care sigur părinții ei și chiar bunicii le simțeau din plin. Prințesele au avut libertate deplină, au zburdat călare prin soare și s-au scufundat în apele mării, dar nu au văzut răul din lume decât atunci când au crescut și au fost nevoite să se confrunte cu el, iar asta simte din plin și regina Maria pe măsură ce crește și e obligată să guste și din paharul plin al vieții reale:

„Noi am fost crescute într-un paradis al neștiinței, păzite atent de realitate. Lumea noastră era o iluzie, iar mama se îngrozea dacă cineva îndrăznea să ridice pentru noi câtuși de puțin «vălul pictat pe care cei care trăiesc îl numesc viață». Totuși, viața bătea la ușă… Bătea tot mai insistent și, odată cu asta, a venit și neliniștea aceea specifică tinereții care se trezește la viață. Ne gândeam însă la căsătorie doar ca la un scop îndepărtat. Toate drumurile duceau în cele din urmă acolo, dar era foarte departe. Așadar, când eram aduse alături de prinți acceptabili din perspectiva mamei, eram în largul nostru, ne făcea plăcere compania lor și atenția pe care ne-o acordau, nu nu băteam prea mult capul cu privire la intențiile lor. Viziunile sentimentale pe care le evocau erau vagi, șterse. Cântecu iubirii este însă și dulce, și chinuitor. Țin minte priviri, aluzii și șpapte…”

Rusia din amintirea reginei Maria e minunată, e plină de șarm, la fel și întâlnirea cu prințul Ferdinand, cel care avea să devină curând Nando al ei. Pentru că mama lor credea cu tărie că fetele trebuie căsătorite de tinere, astfel încât să se adapteze mai ușor la viața trăită de soții lor, și ele, Maria și surorile sale, au fost scoase în lume de mici, poate mult prea devreme chiar și pentru acele timpuri, fapt care a și condus la cunoașterea și îndrăgostirea de Ferdinand și, mai apoi, la căsătoria și plecarea ei în îndepărtata Românie la doar șaptesprezece ani:

„Nu știu dacă bietului tânăr i se spusese că eram prințese bune de măritiș. Pe atunci, fetelor nu li se aduceau la cunoștință planurile de căsătorie puse la cale de părinții lor, dar prinții făceau excepție de la această regulă, presupun, fiindcă cererea în căsătorie (bieții de ei) cădea în seama lor.”

Povestea mea, volumul doi, continuă absolut divin povestea reginei ce avea să devină a României. Aș putea vorbi la nesfârșit despre ea, pentru că am iubit acest volum poate mai mult decât pe primul. Se continuă până la căsătoria cu Ferdinand, la sfiiciunea aceea feciorelnică dată de traiul la comun între doi tineri care nu știau cu ce se mănâncă viața și la plecarea spre România, în trenul înghețat. Și nu ai cum, citind finalul, să nu verși lacrimi alături de Maria și să nu îl iubești pe Ferdinand, tânărul prinț capabil să îi ofere iubire și atenție necondiționată, în ciudat responsabilităților mărețe ce i se pregătiseră.

Date despre carte:

  • Titlu: Povestea vieții mele, volumul 2
  • Autor: Regina Maria a României
  • Editura: Librex Publishing
  • Număr de pagini: 224
  • Anul apariției: 2022
  • Stele pe Goodreads: 5/5

Cartea o găsiți și voi pe site-ul Librex, alături de restul seriei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.