TEODORA VESCAN: DESPRE MORȚI NUMAI DE BINE – RECENZIE

Unele cărți te intrigă prin coperți, altele prin însuși titlul, care te face să vrei să descoperi ce se află ascuns acolo, printre pagini. Din această a doua categorie face parte și Despre morți numai de bine, roman de care am fost curioasă încă de când Teodora Vescan, autoarea, mi-a spus despre el. Este o veche zicală românească și am fost extrem de curioasă să aflu cum ar putea trata subiectul ăsta, al morții, o scriitoare atât de tânără. O face foarte bine, vă spun acum, la final, când încă sunt cuprinsă sub vraja cărții. Mi-a amintit foarte tare ca tematică și forță narativă de Boris al Valentinei Negoiță, o altă autoare extrem de talentată din tânăra generație, ba chiar și de scrierile nebunești ale Tatianei Țibuleac. Iubesc când tinerii își fac curaj și ies din tipare, abordând tematici greoaie, pe care le tratează cu cea mai mare seriozitate și cu mult talent.

Despre morți numai de bine este un roman puternic, a cărui forță nu i-o bănuiești atunci când începi timid să îi descoperi personajele. Are un background atipic, în ciuda faptului că poate fi văzut ca un young adult, căci personajele Teodorei Vescan se găsesc în situații ieșite din comun: la o înmormântare. Apoi, traseul lor nu este unul obișnuit, căci ambii sunt artiști: un muzician dintr-o trupă obscură, de underground, Vinerea Neagră, student la Psihologie și cu o atitudine nihilistă și miserupistă ieșită din comun, și o viitoare scriitoare, cu tendințe de izolare și depresive, o tocilară care scrie despre moarte, ceva neobișnuit pentru o tânără de doar șaptesprezece ani, chiar și pentru fosta generație emo:

„Scrisul o face distantă și irascibilă. Lucru ce strică stabilitatea relației. Pentru roman, sacrifică timp, în care putea să învețe de zece în loc de opt. Riscă stabilitatea unei medii mari. Aceste exemple l-au întărâtat pe Cristi să-i aducă aminte că are doar șaptesprezece ani, e prea tânără și plină de energie ca să se stingă în toceală și o relație mediocră. S-a tot apropiat încet, încet de ea cât o asculta scufundată în frici și speranțe.”

Am perceput romanul acesta ca pe o efuziune psihologico-filosofică, în care autoarea reușește să surprindă elementele dureroase ale României de astăzi, încă scufundată în niște tare dezvoltate în perioada comunistă, de care nu am reușit încă să ne desprindem în totalitate. Nu atât timp cât încă avem adulți ce nu își percep copiii ca pe individualități, cu voință proprie, și care încearcă să îi alinieze la propriile standarde, fără a se apleca spre o mai bună comunicare cu aceștia. Au impresia că ei știu ce e  mai bine pentru ei, iar asta frânge aripile tinerilor de lângă ei, transformându-i în fantome a ceea ce ar fi putut fi sau conducând la tragedii precum cea surprinsă la finalul cărții Teodorei Vescan, un sfârșit atât de încărcat de emoție și de suferință, încât sfârșești citind cu lacrimi în ochi. Mai ales că adulții de aici nu sunt toți mediocri, unii au studii superioare, sunt profesori universitari, dar extrem de instabili emoționali, fapt care conduce la moarte și multă durere.

Despre morți numai de bine – un roman al irealității imediate

Cartea Teodorei Vescan se află sub semnul absurdului și al realității răsturnate cu susul în jos, fapt care conduce la un lanț al tragediilor. Este o proză care amintește, pe alocuri, de teatrul absurdului lui Eugen Ionescu, iar irealitatea asta a lucrurilor reale am iubit-o tare mult. Romanul se poate citi dintr-un foc, însă nu am vrut asta, am simțit nevoia să citesc cu pauze, pentru a asimila mai bine tematica dură pe care autoarea o aduce în fața noastră. Realitatea este văzută ca printr-un fel de pânză de păianjen, iar la un moment dat aceasta se pierde printre halucinații și devine o irealitate pe care cu greu o deosebești de real. Linia dintre real și fantastic este extrem de fină, ca la Eliade, iar asta nu ai cum să nu iubești la acest roman.

Personajele centrale, Mina și Cristi, se întâlnesc la înmormântarea lui nea Ilie, o rudă îndepărtată a fetei și presupusul tată al lui Cristi. Spun presupusul pentru că, deși nu avem o certitudine, paternitatea lui stă sub semnul întrebării, căci tânărul își trăiește viața sub auspiciul termenului de bastard, fapt care îl rupe în mii de bucăți, fragilitate pe care o ascunde cu tenacitate în spatele unei atitudini complet nihiliste și a unei aparente indiferențe, lucru care îl rupe total de familia lui rămasă la țară, nedezvoltată din niciun punct de vedere și nici dornică de schimbare a condiției de om de la țară.

Astfel, avem doi tineri cu sufletele făcute fărâme de niște familii nefuncționale. Mina are un tată profesor universitar, care nu știe să își impună altfel punctul de vedere decât prin violență, una extremă, care îi frânge continuu aripile fetei sale, făcând-o temătoare în fața vieții și oarecum într-un fel de fantomă, care se aruncă într-o relație ce place părinților, dar care pentru ea nu înseamnă nimic. Apoi, vine mama sa, care nu ia niciun fel de atitudine și îi găsește scuze soțului pentru bătăile crunte oferite fetei lor, căci ea și-o cere, ea este mereu vinovată, după atitudinea tipic românească, de genul eu te-am făcut, eu te omor.

Mina și Cristi se aruncă în vârtejul vieții cu capul înainte, luând parte la concerte, la petreceri în care dezmățul este la el acasă, ba chiar dau și de ideile neonaziste chiar în mijlocul Bucureștiului, dar învață să se caute pe ei înșiși în toată această nebunie în care se scaldă, una în care viciile sunt ridicate la rang de artă și în care adolescenții se dedau la fel de fel de acțiuni care să epateze, ce îi duc la o viață în mizerie, în ciuda vârstei mici.

Cei doi tineri, cunoscuți la o înmormântare, ce se țin lanț mai apoi în vara în  care se cunosc, ca un fel de fatalism ciudat, ajung să încerce să se repare unul pe altul. Mina vede dincolo de duritatea și miserupismul lui Cristi, înțelege că în interior se află un copil foarte rănit, și încearcă să îl facă să se simtă iubit și apreciat, lucru pe care nu l-a avut niciodată. Apoi, Cristi încearcă să o facă pe Mina să se pună în valoare, să se vadă prin ochii lui și să nu o lase să se scufunde în aceeași durere care pe el l-a distrus încă de mic, să o salte dincolo de condiția impusă de familia ei, să o facă să strălucească. Se vede pe el în ea și încearcă prin orice mijloace să o protejeze:

„Când se uită la Mina, își amintește de el la probabila ei vârstă. Bătut, neputincios, mic. În schimb, el nu a rămas niciodată inconștient. Incapabil să se mai poată mișca, da, dar încă era suficient de treaz încât să conștientizeze umilirea durerii, motivele cretine. Și mai ales presentimentul că n-o să scape din cercul ăsta vicios numit la Olt o viață în care tatăl e pilonul casei, un tată iubitor. Acum, a scăpat. Pentru un motiv încă necunoscut lui, vrea s-o ajute să nu ajungă în același cerc toxic.”

Despre morți numai de bine, dincolo de toate tarele sociale, violența exacerbată și erotismul exagerat, este un roman pentru tinerii care au nevoie de un prieten care să îi ajute să iasă la suprafață în situațiile grele și de înțelegerea faptului că nu sunt singuri, că și alții au trecut prin ceea ce trec ei, dar, în egală măsură, pentru adulții care cred că știu ei mai bine pentru tinerii lor și care nu ar strica să le înțeleagă mai bine stările și să le ofere un mediu în care să comunice. Un roman forță, dureros ca tematică, al unei autoare de care sigur vom mai auzi pe viitor. O dragoste incipientă care nu are timp și loc să se cristalizeze. Un final încărcat de suferință, care aduce lacrimi în ochi. O lecție de viață pentru fiecare dintre noi, pe care o recomand cu căldură. Mi-aș dori doar ca Teodora Vescan să găsească o editură care să acorde mai multă atenție editării, căci acest aspect este singurul care știrbește puțin plăcerea lecturii.

Date despre carte:

  • Titlu: Despre morți numai de bine
  • Autor: Teodora Vescan
  • Editura: Datagroup
  • Anul apariției: 2022
  • Număr de pagini: 188
  • Stele pe Goodreads: 4,5/5

Cartea o puteți achiziționa de pe Datagroup.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.