IOANA S. BOGORODEA: RĂZBUNAREA SAREI- RECENZIE

Am primit Răzbunarea Sarei acum ceva timp și trebuie să recunosc că am fost atrasă de coperta minunată, încărcată de mister, cu vibe dulce, de toamnă, care, alături de titlu, te face să îți dorești să o citești cât mai repede. Și acum, că i-am descoperit poveștile, pot spune clar că numai dulce nu a fost, ci dură, puternică, frizând absurdul și tenebrosul, fapt care te aruncă direct într-o lume a urâtului, ca un fel de închisoare, din care caracterele nu reușesc să evadeze. Aflate undeva la limita dintre supraviețuire și durere, ele încearcă tot ceea ce pot pentru a ieși la lumină, dar nu reușesc, pentru că societatea le prinde ca într-o menghină și le strânge cu putere, reușind să sugă și ultima fărâmă de viață din ele.

Ioana S. Bogorodea are un stil aparte, care promite mult. Am iubit să îi explorez scrierea. Are forță și dovedește clar că esențele tari se țin în sticluțe mici. Cuvintele sale se simt mai mult decât se citesc, ți se cuibăresc în suflet și te fac să te gândești la lumea înconjurătoare. Reușește să te arunce direct în vâltoarea trăirilor propriilor personaje, pe care le analizează cu minuțiozitate. Apoi te închide în această lume care stă sub semnul urâtului, a răului, a tenebrosului, a absurdului. Universul său este ușor claustrofobic, un sentiment care te izbește încă de la primele pagini, unul al suferinței și, nu în ultimul rând, al realismului magic, care reușește să ofere o aură nobilă fiecărei povești în parte, în pofida subiectelor dure abordate cu ochi fin, de cunoscător.

Răzbunarea Sarei este o antologie de proză scurtă, care cuprinde două povești, două nuvele: Răzbunarea Sarei (cea care dă și titlul volumului) și Țipătul lebedei (care te duce clar cu gândul la țipătul mut al acesteia, atunci când se află pe patul de moarte). Ambele au un mod de construcție diferit, prima este una cu accente clar psihologice, în care autoarea analizează cu finețe sufletul uman cuprins de ură, de durere, a copilului care nu primește exact atenția dorită, iar cea de a doua se încadrează mai mult în sfera SF, a distopiilor literare. Însă ambele sunt legate prin analiza ființei umane cu tot ceea ce are aceasta mai rău, mai provocator, mai plin de ură și de resentimente, cu tot ceea ce aceasta nu lasă omul să fie, prinzându-l într-un fel de glob de cristal, de unde nimeni nu mai are putința să evadeze.

Două povești, două femei puternice, pe care soarta le îngenunchează

Ioana S. Bogorodea ne pune față în față cu două femei puternice, dar care eșuează din cauza societății care nu reușește să le înțeleagă sau să le găsească un loc: Sara și Samantha. Ele depășesc tiparele considerate normale, una vrea să fugă din lumea îngustă în care a crescut, să evadeze prin cultură, iar cea de a doua să găsească un leac pentru a aduce pe lume un copil fiind nemuritoare, însă niciuneia societatea nu îi permite să iasă din tipare și să treacă dincolo de oglinda în care toți ceilalți se oglindesc. Străine de universul înconjurător, ele trebuie pedepsite cumva, trebuie aruncate în cele mai întunecate tenebre și în închisoarea minții. Ele caută o cale a lor, dar, asemenea lui Sisif, tot aruncă bolovanul greutăților, tot o iau de la capăt, dar nu reușesc să aibă finalitate. Păsările cerului ciugulesc puțin câte puțin din ele ca în cazul lui Prometeu, cu o furie pe care niciuna nu reușește să o oprească. Este un volum al eșecului, al furiei, al mâniei, al durerii sfâșietoare, iar asta simți cu toată puterea citind cartea de față.

Recunosc că mi-a plăcut mult mai tare prima povestire, Răzbunarea Sarei, narațiunea care oferă titlul întregului volum. Mi s-a părut mult mai închegată ca poveste și mult mai frumos construită. Cu o atmosferă specifică basmului arab și cu o acțiune plasată într-un deșert fictiv ce poate foarte bine să se afle la capătul lumii, prima istorie ne-o aduce în prim plan pe Sara, personajul deopotrivă absent, dar totuși extrem de prezent al Ioanei Bogorodea.

Sara este moartă, victimă a minții bolnave și invidioase a copiilor cu care își petrece zilele, deși nimeni nu s-ar fi așteptat la asta, pentru că a fost întotdeauna un copil bun, inteligent, în ciuda faptului că a fost lipsit de dragostea părintească. Autoarea ne face cunoscută răutatea omului, care apare încă de la cea mai fragedă vârstă. Este o poveste ancorată în realitate, pe tema bullyng-ului care scapă de sub control. Apoi, se joacă cu mințile noastre, asemeni vântului ce vântură nisipul în deșert, făcându-te să te rătăcești pe cărări necunoscute. Realismul magic este prezent din plin, îndulcind puțin tot acest rău atât de prezent în acest sat, unde nimeni nu pare a fi nevinovat. Însă autoarea, bună cunoscătoare a firii umane, reușește să ne păcălească abil până la final și să ne ofere un sfârșit cu totul neașteptat. Atmosfera halucinantă, caracterele care par venite parcă din altă lume, subiectul în sine te atrag și te fac să te îndrăgostești de această poveste.

Însă lucrurile se schimbă puțin cu cea de a doua povestire, Țipătul lebedei, unde autoarea își modifică puțin registrul stilistic și ne oferă o poveste SF, o lume distopică, unde femei precum Samantha se confruntă cu efectele nemuririi și cu misterul nașterii, ce le aruncă într-un abis ce le fură cu totul viața, viitorul și posibilitatea de a acționa într-un fel. Calitatea de mamă le șterge pe ele, ca persoane, cu totul, iar ideea nu este rea, sunt sigură că multe mame se vor regăsi în această narațiune.

Însă, deși punctul de plecare a fost unul bun și ofertant, mărturisesc că povestirea aceasta nu mi-a plăcut la fel de mult ca prima. A fost plată pe alocuri, s-au repetat idei la nesfârșit, iar la un moment dat pare doar o schiță a ceea ce ar fi trebuit să fie, un rezumat. Plictisește uneori, iar editarea nu tocmai ideală îngreunează mult lectura. Poate și numărul de pagini mic nu i-a oferit scriitoarei suficient spațiu de desfășurare. Potențial are, dar este prea grăbită acțiunea. Am iubit, totuși, finalul.

Per total, Razbunarea Sarei este o cărticică frumoasă, cu mult potențial, pe tema furiei umane și a răutății existente în lume, pe care o recomand. La crearea atmosferei, autoarea excelează. Aștept un roman din partea ei, știu că poate.