SIMONA TĂNĂSESCU: UN CRĂCIUN PENTU NOI DOI – RECENZIE

Să bată tobele, pentru că dau startul noilor lecturi și recenzii din anul 2023. Am avut nevoie să încep cu un strop de magie, așa că, deși vacanța a trecut de multișor, eu am rămas încă prinsă acolo și am citit un roman care clar m-a făcut să visez cu ochii deschiși: Un Crăciun pentru noi doi, de Simona Tănăsescu. Îmi era dor de stilul ei dinamic, plin de forță, deși, trebuie să recunosc, că reușise să mă păcălească în primă fază și să îmi lase impresia unui mare clișeu rescris la infinit. Nu a fost cazul, de la momentul farsei, totul a prins viață, iar cartea nu s-a mai lăsat dusă departe. A trebuit neapărat să aflu deznodământul.

Un Crăciun pentru noi doi este o lectură frumoasă, despre familie, prietenie și acea dragoste necondiționată, care conduce la sacrificiul de sine și te poate determina să faci tot ceea ce stă în putința ta pentru a îl vedea pe cel drag, de lângă tine, fericit și în cea mai bună stare a sa. Însă, dincolo de toate acestea, este un roman al iubirii, aceea care se naște o singură dată în viață și nu se mai dă dusă nicicum, orice ai face. Magia irupe în viața celor doi adulți cu vieți ocupate, arătându-le că existența este ceva mai mult decât muncă și iar muncă. Uneori, trebuie să înveți să pui pauză de la tot și să faci ceea ce trebuie pentru bucuria și liniștea sufletului tău.

Un Crăciun pentru doi, o poveste cu sclipici

Așa cum v-am spus încă de la început, am avut o relație destul de împărțită cu acest roman. Sau, mai bine spus, a durat puțin mai mult până când am reușit să îi surprind frumusețea și să mă las prinsă de poveste cu adevărat. Poate și pentru că am iubit Lacrima stejarului cu toată ființa mea și mi-ar fi plăcut să regăsesc atmosfera de acolo și aici, deși, pentru o carte cu tematică, a fost ceea ce trebuie. Doar așteptările mele erau la un nivel foarte ridicat. A fost un pic de love-hate la mijloc, mai un mai nu vrea, mai se lasă. Am avut ceva tentative să las cartea deoparte, considerând că poate nu e timpul ei, dar mă bucur că nu am făcut-o și că i-am mai dat șanse. Și asta pentru că am ajuns acum să aștept cel de al doilea volum, căci e musai să existe unul după finalul incitant, care te lasă mușcând din pumni.

Romanul se desfășoară pe două planuri, cu doi protagoniști a căror perspectivă o avem și cu două lumi total diferite, pe care autoarea reușește să le împletească într-un mod extrem de frumos și de dulce. Așadar, pașii ne sunt purtați de la New York la Londra și, pentru scurt timp, cât o clipire magică din ochi, la Paris. Mi-ar fi plăcut ca Londra să fie surprinsă în ceea ce are ea definitoriu? Mi s-a părut, dar poate asta e doar senzația mea, a omului care consideră orașul de pe Tamisa a doua sa casă, că, în cazul de față, capitala Marii Britanii nu e tocmai ceea ce trebuie, iar asta m-a întristat puțin. După descriere, practic acțiunea poate să se desfășoare oriunde, iar acesta a fost un minus al acestei cărți.

Acum, romanul începe în forță, cu o violență domestică la care asistă doi copilași, doi frați de mamă, unul destul de mărișor, Noah, și un bebeluș, Josh, care, din nefericire, rămâne invalid până la vârsta adultă din cauza unui părinte violent. V-am zis, partea asta mi-a plăcut și am iubit că acest roman, deși de Crăciun, nu este unul tipic, cu o atmosferă siropoasă, specifică filmelor de pe Hallmark. Începutul acesta m-a făcut să aflu ceea ce se petrece mai departe. În plus, speram să aflu mai mult cum anume și-a pus impactul violența domestică pe întreaga familie. Dar poate într-un volum viitor.

Ceea ce a urmat nu a fost în totalitate pe placul meu până la un anumit punct. Părea un clișeu și, da, știu, genul acesta de povești asta cer, dar, de la o autoare pe care o iubești, vrei ceva mai mult dinamism, mai ales că știi că se poate. Noah și Josh ajung oameni în toată firea, iar fratele cel mare își deschide o firmă de jocuri și înființează un site pentru întâlniri virtuale (un aspect care, recunosc, mi-a plăcut, și care m-a făcut să îmi doresc să existe unul și în realitate). Relația dintre ei este una frumos construită, în care Noah face tot ce poate pentru sănătatea fratelui său, un al bonus al romanului de față, cu tot sacrificiul de care e în stare băiatul cel mare pentru bunăstarea copilului mai mic. Aici, Simona face o analiză psihologică extrem de fină a mecanismului copilului care se simte vinovat de neputința adultului, care se învinovățește pentru că nu a putut să facă un pic mai mult pentru a împiedica actul în sine. Poate tocmai de aceea, atunci când trebuie să aleagă între persoanele pe care le iubește, se lasă pe sine pe plan secund, în ciuda întregii dureri pe care și-o provoacă.

Apare în peisaj apoi și Alissa, care locuiește în Londra și a trecut printr-o despărțire urâtă ce a lăsat-o cu sechele și încă se teme să aibă o nouă relație. Este jurnalistă, dar nu este mulțumită cu viața ei. Asta până când ajunge la evenimentul legat de site-ul creat de Noah, unde își distruge întreaga viață, precum și pe cea a angajatorilor săi printr-o postare de răzbunare făcută pe Instagram. Partea asta are un vibe extrem de bun și este extrem de amuzantă. Lasă impresia că urmărești un episod din Emily în Paris, în care protagonista se trezește prinsă într-o situație care nu îi mai aparține de mult.

Am iubit apoi absolut fiecare pagină din cea de a doua parte a romanului, cea care începe în momentul în care Noah își dorește să se răzbune pe Alissa, jurnalista care i-a distrus site-ul și imaginea, și o păcălește să vină la Paris, pentru o presupusă întâlnire cu iubitul ei din prezent, însă acolo dă de el. Ceea ce trebuia să fie o joacă de-a șoarecele și pisica, se transformă într-o adevărată și frumoasă poveste de dragoste, iar lucrul acesta mi-a plăcut extrem de tare. Iar autoarea complică foarte tare lucrurile pentru cei doi, făcând ca uniunea dintre ei să nu fie posibilă. Sau devine posibilă în timp? Trebuie să aflați neapărat.

Această parte, din Paris, plus tot ceea ce urmează apoi, este extrem de magică, de delicioasă, fapt pentru care am citit totul pe nerăsuflate. Mi-ar fi plăcut doar să existe o mai mare atenție la editare, dar astea cred că sunt și niște aspecte inerente corectorului din mine.

Un Crăciun pentru noi doi este o poveste frumoasă, care te emoționează, dar de la care aveam eu așteptări mult mai mari. Însă, dacă vă doriți o poveste caldă, numai bună pentru zilele ploioase, atunci vă recomand romanul cu căldură.