NEIL MCGREGOR: THE NIGHT BEFORE US – IMPRESII

Undeva în vară am primit noul volum de poezie semnat Neil McGregor: The Night Before Us. Era menit să îmi facă vara mai frumoasă, însă, cum perioada de după pierderile suferite anul trecut a fost destul de haotică, nu am ajuns la versurile sale chiar atunci. Deși poate nu ar fi stricat, pentru că sunt pasaje întregi menite să te facă să ieși la suprafață, să întrevezi din nou luminița de la capătul tunelului și poate chiar nu ar fi stricat. Dar iată că volumul de față a ajuns să îmi însenineze zilele astea ploioase de ianuarie și, recunosc, a devenit deja plăcere vinovată. Cartea nu se dă dusă de pe birou, unde o păstrez ca versuri albe pentru zile negre. Ajută din plin la schimbarea stării interioare, garantat!

The Night Before Us cucerește prima dată prin coperta absolut divină, care reflectă pe deplin conținutul cărții. Este un volum absolut divin atât la exterior, cât mai ales la interior. Cuprinde o feerie de senzații și stârnește o multitudine de emoții, acelea în starea lor cea mai pură, atunci când le citești. Poezia lui Neil McGregor este una scrisă cu penel de maiestru și înzestrată cu puteri magice. Odată ce o citești, te transportă deja într-o altă dimensiune, una în care nu este întotdeauna frumos, dar este întotdeauna loc pentru iubire și speranță. Citind, te transformi în stare și curgi prin timp și spațiu, asemenea apei, element utilizat în poezia de față ca unul eliberator, ca respirație revelatoare, ca o ieșire din vechi și o întoarcere spre nou, spre acel sentiment înălțător, capabil, asemenea unui surfer, să încalce valurile vieții și să treacă de ele mai senin și mai puternic.

Volumul de poezie este unul inovativ, atât ca formă, cât și ca mod de redare a versului. Autorul a decis să scrie de această dată în limbi de circulație internațională, găsim poezii în limba engleză (preponderent), dar și franceză și italiană, ceea ce, recunosc, mi-a plăcut.

Temele alese se învârt în jurul ideii de trecere prin timp, de trăire la intensitate maximă a clipei, a momentului, și de transcendere a spiritului spre absolut. Îmi este destul de greu să vorbesc despre aceste poezii, pentru că experiența în sine a citirii lor este un act extraordinar de intim. Autorul te determină prin versul său să te întorci spre tine pentru a descoperi dincolo de tot absolutul.

M-am regăsit în versurile sale și s-a întâmplat să existe momente când poeziile m-au făcut să îmi găsesc glasul atunci când preferam tăcerea sau să mă transpun într-atât în cele citite încât să am lacrimi în ochi. Vă las ca exemplu mai jos una dintre poeziile mele favorite, care pare scrisă exact pentru mine:

I just don`t remember,

or I really don`t want to,

when I loved you,

or where,

or even how it happened.

I feel nothing but void

since you turned me

into my right left erasing hand,

a translucid delicate

palimpsest,

tricky student

tryin’ to find the final result

underneath our story.

De asemenea, m-am regăsit în furtuna pe care Neil McGregor o descrie atât de concis și de scurt, deși cuprinde în sine atât de multe înțelesuri:

Damp words, streaming down

like rain. Thoughts, benumbled and dulled

drowned in you and me.

The Night Before Us vorbește despre universul acesta dominat de tehnică, în care salvarea vine de la determinare, iubire, visare, pierdere uneori prin timp, alteori stând la masă cu moartea și renăscând din propria cenușă, asemenea păsării Phoenix. Un volum dinamic, încărcat de emoții și de simboluri, pe care îl recomand din tot sufletul. Și nu uitați:

The days are counted beat by beat

breathe

in your heart there`s no retreat

open your eyes again

let your thought invade

the memories

beat by beat

wave after wave

take a deep breath

lie on the street

and look at yourself

look at your feet

feel the beat

You are alive again.