Am perioade și perioade în ceea ce privește filmele și serialele, dar zilele acestea, când lumea pare a se prăbuși iar sub puterea catastrofelor naturale sau ale celor create de om, mi se par o bună evadare din cotidian și, de ce nu, din mintea mea. Dacă nu știați încă, vă mărturisesc aici că iubesc serialele cu și despre doctori. Sunt fan Grey`s Anatomy, Good Doctor, Dr. House, Camera de gardă și altele de felul acesta. Așa că nu cred că va fi nicio surpriză faptul că am iubit și urmărit cu mare interes Private Practice – Medici în Santa Monica.
Nu e prima dată când am urmărit Private Practice, însă cred că e prima dată când l-am văzut legat, episod după episod. Și, trebuie să mărturisesc, dă dependență. Am fost acolo, în acțiunea serialului, cu trup și suflet. Au zburat episoadele extrem de rapid, pentru că am făcut un fel de maraton cu serialul acesta. E adictiv, recunosc, dar nu îmi pare rău. E un serial frumos construit, cu personaje credibile, povești de viață emoționante și multe răsturnări de situație. Însă, asta te ține în priză. Te face să te agăți de poveste, de acțiune în sine, și să vrei mai mult. Are izul acela telenovelistic, dar în sensul bun al cuvântului.
Private Practice – un serial plin de emoție
Private Practice este spin off la Grey`s Anatomy, așa că poate ar merge să vedeți înainte Grey`s și apoi să vă uitați la acesta, pentru că sunt explicate mai în detaliu poveștile unora dintre medicii din acest serial și va ajuta mult la înțelegerea dinamicii dintre personaje. Însă, ținând cont de direcția pe care a luat-o la un moment dat Grey`s, cred că îmi place mai mult Medici în Santa Monica. E mult mai sudat ca structură, mult mai așezat, mai legat ca povești și parcă nimic nu e nelalocul lui. Totul își găsește o ordine, o finalitate.
Este povestea soției lui Derek Sheppard, Addison Montgomery, care părăsește Seattle pentru a o lua de la capăt în Santa Monica. Însă, dincolo de a afla mai multe despre ea, o cunoaștem mai bine pe Amelia, sora lui Derek, care ne este prezentată cu tot cu căderi și urcușuri, și facem cunoștință cu mulți alți doctori minunați, care, dincolo de a fi medici, sunt oameni: Cooper, Charlotte, Pete, Violet, Sam, Sheldon, Naomi.
Cred că tocmai asta mi-a plăcut la acest serial. Totul este realist creat și, dincolo de cazurile medicale, care sunt prezente din plin, se pune accentul pe personaje. Acestea sunt reale, fac greșeli, în ciuda faptului că excelează în meseriile lor. Cad, se ridică, o iau de la capăt, ascund secrete chiar și de cei mai dragi lor.
Intriga este la fel bine construită. Tematica este diversă, de la problema infertilității, a abandonului, la cea legată de dinamica cuplurilor, de sănătatea mintală sau refacerea după pierdere.
Nu vreau să vă spun prea multe, ca să nu dau spoilere. Însă vă îndemn să vă încălziți zilele astea geroase cu un serial de familie frumos, de văzut musai în maraton. Pregătiți-vă cutia de șervețele lângă, vă previn! Veți plânge mult și vă veți emoționa teribil. E ce trebuie: povești, trăiri, sentimente, emoții. Recomand cu căldură!
Crâmpeie de suflet 