JURNAL DE PANDEMIE: ȘI CÂND NU MAI POȚI MAI POȚI PUȚIN

Privesc în zare cu ceașca de cafea aburindă strânsă cu putere în mâinile mele tremurânde. Copacii aproape goliți de frunze formează un adevărat tablou. Nu al urâtului, cum te-ai putea aștepta atunci când privești toată acea goliciune teribilă, care rezonează atât de tare cu ceea ce simt eu. Un covor de frunze în miriade de … Continuă să citești JURNAL DE PANDEMIE: ȘI CÂND NU MAI POȚI MAI POȚI PUȚIN

PIERDUTĂ PRINTRE GÂNDURI: AM ÎNVĂȚAT SĂ TRĂIESC CU ADEVĂRAT DOAR CÂND M-AI TRĂDAT

Uneori, avem impresia că ceea ce ni se întâmplă este cum nu se poate mai rău, că o acțiune a celui de lângă noi ne pune la pământ și că nu mai avem forța necesară pentru a ne ridica din nou. Și stăm acolo, jos de tot, ghemuiți în poziția fetusului, și ne plângem de … Continuă să citești PIERDUTĂ PRINTRE GÂNDURI: AM ÎNVĂȚAT SĂ TRĂIESC CU ADEVĂRAT DOAR CÂND M-AI TRĂDAT