Nu-mi mai risipesc lacrimile în van, nu le mai las să cadă așa, la întâmplare, pentru orice și pentru oricine. Pentru cei care nu mă cunosc deja, mă declar o plângăcioasă. Sunt așa de când mă știu, ofer lacrimi la orice ocazie: fie că mi-e bine, fie că mi-e rău, sunt un izvor nesecat de lacrimi, care sclipesc la marginea ochiului fără ca măcar să îmi amintesc că le-am chemat. Însă, de azi, sunt hotărâtă: o să am control asupra lacrimilor mele, o să le vând pe un curcubeu dacă e nevoie, pe o foiță de fericire, o să le dau la schimb pe toate zâmbetele din lume…
Nu mai vreau lacrimi ce apar în cele mai inoportune momente, nu mai vreau să cadă pradă slăbiciunii, iar de fiecare dată când se vor încăpățâna să apară, o să îmi ridic palmele în rugăciune și o să Îi cer lui Dumnezeu să îmi dea putere.
Nu mai risipesc lacrimile în van, sunt mult prea prețioase, diamante izvorâte din cele mai prețioase locuri ale sufletului meu. Nu le mai dau pentru oameni ieftini, pentru situații nepotrivite, pentru lucruri de nimic, care trec ca o părere. Nu mai vreau, sunt puternică și mult deasupra nimicurilor. Nu mai vreau să le ofer gratis.
Lacrimile mele vor fi doar de fericire sau vor apărea pentru a mângâia un suflet sărman, altfel, vor rămâne ascunse, neștiute de nimeni.
Nu, nu-mi mai risipesc lacrimile în van și asta e o promisiune pe care o fac azi în față lumii!
Crâmpeie de suflet 