OLGA MENAI: BUCHET DE EPISOADE – RECENZIE

Câteodată, viața îți oferă atât de multe trăiri, stări, sentimente, bucurii și dușuri reci, încât simți nevoia să te descarci cumva, să scapi de tot bagajul acesta strâns de-a lungul timpului. Și cum altfel ai putea face asta dacă nu scriind, formând versuri care să transmită tot ceea ce nu poți spune prin viu grai? Asta face și Olga Menai prin intermediul volumului său de poezie – Buchet de episoade. Ea transmite emoții felurite, care se transferă și către tine, ca  cititor, sentimente puternice cu care ajungi să te identifici la un moment dat.

Poezia este întotdeauna balsam pentru suflet și se citește rumegând pe îndelete la sensurile sale, la fiecare semnificație ascunsă în spatele cuvântului scris și așa am procedat și eu citind Buchet de episoade. Mi-am luat timpul necesar pentru a mă bucura de fiecare vers în parte, de fiecare mesaj ce mi-a fost transmis, de fiecare temă în parte, care te trece prin toate stările posibile.

Autoarea scrie cu o forță pe care nu i-o bănuiești mai înainte de a îi citi poezia, cu o sinceritate debordantă, care uneori te șochează, oferindu-ți bucăți de viață brută, nedisimulată și nepictată în cele mai frumoase culori. În versurile sale, citești despre oamenii dragi care au trecut prin viața poetei, despre iubirea împărtășită, dar și despre cea care a ajuns la un final, despre eul liric și trăirile sale interioare, despre anotimpuri și ploile din suflet, despre abisuri și hăuri sufletești, despre dezrădăcinare și pierderea calității de om. Totul este scris într-o formă extrem de frustă și de brutală pe alocuri, căci scriitoarea nu prelucrează nimic. Lasă totul să curgă de la sine și așterne pe hârtie gândurile așa cum apar în minte.

Volumul se deschide și se încheie ciclic, cu o adresare directă către persoanele cele mai dragi din viața autoarei și, extrapolând, din viața oricărei femei, iar acest lucru mi-a plăcut foarte tare, căci îți oferă sentimentul acela de siguranță, de protecție, de acasă, fapt pe care îl resimți pe tot parcursul cărții:

Tată, un cuvânt scump și dulce,

Al unui om ce-mi poartă cruce,

ce de mică m-a iubit,

și mereu m-a ocrotit.

Tu însumezi toate motivele mele

de a zâmbi,

de a mă trezi în fiecare zi,

de a spera,

de a trăi!

Versurile par inițial a se încadra într-un canon, a urma o formă dinainte stabilită, însă aceasta este doar o iluzie, care se spulberă pe măsură ce înaintezi cu cititul poeziilor. Observi spiritul ludic al autoarei, căreia îi place să se joace cu noi și să ne ofere surprize peste surprize, să ne trimită de la o state de calm aparent la una de deznădejde fără margini sau la cea de așteptare, de iubire, de act creator. Este o continuă brodare pe marginea trăirilor și reușește să acopere o gamă largă de episoade de viață prin versurile sale. Se simte dragostea pentru poezie și pentru așternerea pe hârtie a celor mai intime gânduri:

Încuiați-mă undeva departe,

departe de soare, departe de lume,

departe de zâmbet,

astfel încât lacrima mea să fie liberă (…)

Lăsați-mă, vreau doar să scriu,

să scriu, să plâng, să scriu…

Poezia Olgăi Menai a reușit să mă surprindă prin sinceritate și prin jocul dintre o estetică a frumosului, prezentă în unele poezii, și una a urâtului, căci autoarea, asemeni lui Arghezi, aduce „flori de mucegai” în ochii cititorilor săi. Te ademenește mai întâi prin frumos, prin gingășie și sentimente pure, pentru ca, mai apoi, odată ce te-a prins în pânza sa de păianjen, te lovește acolo unde te doare cel mai tare și îți prezintă viața așa cum este, cu duritatea și greutățile sale. Te ia prin surprindere folosind atât cuvinte dulci, cât și unele destul de dure și de greu de utilizat în fața celorlalți oameni.

În apusul tău, văd chipul iubitului,

văd buzele lui peste ale mele,

ținându-mă de mână-n marea rece.

 

Ce zâmbet? Ce bunătate?

Viața este o ironie a constructorului.

Soarele zâmbește luând în derâdere durerea.

Ploaia, nepăsătoare, udă lacrimile.

Buchet de episoade este asemeni unei convorbiri cu o prietenă bună, care are o atât de mare încredere în tine încât te lasă să o cunoști în profunzime, cu bune și cu rele, cu urcușuri și căderi, cu bucurii și tristeți fără margini. Ce mi-ar fi plăcut ar fi fost o mai mare atenție la corectitudinea limbii, pentru că există destul de multe greșeli de editare, care diminuează un pic plăcerea lecturii.

Date despre carte:

Titlu: Buchet de episoade

Autor: Olga Menai

Editura: Etnous

Anul apariției: 2018

Număr de pagini: 86

 

Cartea o puteți achiziționa de  aici.