LINDA SUE PARK: LUNGUL DRUM CĂTRE APĂ – RECENZIE

Trăim într-o lume în care auzim în mod continuu că rezervele planetare de apă se diminuează, însă nu resimțim cu adevărat lipsa apei. O luăm ca pe un bun garantat, care există acolo în permanență, fapt pentru care abuzăm de ea la nesfârșit. Risipim apă cu bună știință și nu ne pare rău. Nici măcar nu ajungem să conștientizăm că facem acest lucru. Ni se pare ceva obișnuit, e un lucru cu caracter repetitiv și nu ne mai șochează în vreun fel. De multe ori, facem totul instinctual.

Uităm că există zone de pe planeta asta unde apa este la fel de prețioasă ca aurul sau poate chiar și mai mult, pentru că atunci când aceasta nu există, și calitatea vieții se diminuează în mod constant și iremediabil. Atunci când apa lipsește, oamenii se întorc la boli care aici, într-o lume civilizată, ni se par banale, iar copiii mor prematur. Atunci când apa lipsește, copiii nu pot fi copii, nu pot merge la școală pentru a primi o educație și nu se pot juca, ci se maturizează înainte de vreme, purtând pe umerii ei o responsabilitate imensă, aceea de a asigura necesarul de apă al familiei lor. Și nu va gândiți că vorbim despre o apă curată, căci avem tendința de a ne plânge chiar și de cea de la robinet, care nu ni se pare sănătoasă. Este vorba de o apă adusă de la un izvor sau scoasă din noroiul strâns pe craterul unui lac secat.

Lungul drum către apă este o carte care m-a atras în primul rând datorită coperții extrem de grăitoare, după care mi-a plăcut ideea de ediție bilingvă, română-engleză. Este o cărticică dedicată în principal copiilor, însă poate fi citită la orice vârstă, căci și adulții vor ajunge să îi simtă dulceața, în ciuda împletirii a doua povești de viață pline de emoție și de suferință.

Linda Sue Park aduce în fața cititorilor doi copii, unul care trăiește o tragedie în anul 1985, când Sudanul era dominat de furie, frică și lupte pentru putere, în care oamenii erau prinși la mijloc, iar familiile separate, iar altul care luptă pentru supraviețuirea sa și a familiei sale, mergând zilnic pe aceeași potecă plină de spini pentru a îi asigura familiei sale apa cea atât de necesară, într-un Sudan mult mai modern, al anului 2008. Autoarea pornește de la o istorie de viață reală, căci Salva chiar a existat în realitate, iar o Nya trăiește undeva în această lume africană, ruptă de tehnologie, însă ea brodează pe marginea realității și țese două povești extrem de emoționante, care ajung să te urmărească în permanență chiar și după ce ai închis ultima pagină a cărții și te sensibilizează. Ea ne vorbește despre luptele pentru preluarea puterii exterioare, însă, prin toate acțiunile pe care poporul sudanez le întreprinde în vremuri tulburi, aceasta trece de forța fizică, brută, și ne arată cum arată puterea interioară, care te împinge de la spate să lupți în continuare pentru viața ta, să mergi mai departe în viață cu fruntea sus chiar și atunci când îți este cel mai greu sau mai ales atunci și să trăiești cu demnitate, căci acest lucru nu îți poate fi furat de nimeni niciodată.

Lungul drum către apă – povești de viață, emoție în stare pură și lupta pentru supraviețuire  într-o lume ostilă

Romanul acesta taie pur și simplu în carne vie și îți lasă multe întrebări în minte, al căror răspuns este aproape imposibil de aflat. Trăim într-o lume a discrepanțelor sociale și materiale, dar, uneori, te doare nedreptatea, te doare neputința de a face ceva mai mult. Cu toate că tonul poveștilor prezentate în roman este unul destul de sensibil, făcându-te să plângi la unele pasaje și să empatizezi cu personajele principale, ba chiar și cu oamenii care au trecut prin aceleași suferințe ca și ele, persoane greu încercate de soartă și de istorie, finalul te face să îți păstrezi optimismul și aduce o sămânță de speranță în suflet, care ajunge să încolțească acolo, iar acest lucru mi-a plăcut extrem de tare la cartea asta.

Pașii ne sunt purtați alternativ printre luptele date între guvernul musulman și rebelii poligami, în războiul din 1985, care a condus la apariția așa numiților Băieți Pierduți, și printre luptele de supraviețuire date de copiii din Sudanul anului 2008, când apa este încă rara avis și când nu mai există speranță.

În anul 1985, îl întâlnim pe Salva, un băiețel dornic să învețe mai mult, care trăiește cel mai greu moment al vieții sale, căci aflat la școală, este surprins de luptele date între guvern și rebeli, iar acest fapt îl conduce la drama vieții sale, la pierderea identității și a sprijinului familiei sale, una iubitoare și mereu preocupată de bunăstarea copiilor săi, în ciuda lipsurilor îndurate. Salva pleacă alături de colegii săi spre tufișuri, de unde începe un marș nesfârșit spre nici el nu știe unde. Este lăsat în urmă de primul grup, pentru că este doar un copil și se consideră că ar încetini pe toată lumea. Povestea lui este una extraordinar de tristă și de frustrantă, căci Salva mărșăluiește alături de alte grupuri de oameni spre Etiopia, unde speră să găsească salvarea. Trece prin iadul pe pământ, căci își vede prietenii uciși de animale și unchiul ucis de tâlharii la drumul mare, îndură foametea și setea și traversează deșertul fierbinte. Dar supraviețuiește și ajunge în Etiopia, fără să știe nimic despre familia de acasă, iar asta îl maturizează înainte de vreme. Un timp e bine aici, dar este alungat alături de restul refugiaților, traversează iar Sudanul, pentru a ajunge în Kenya. Singurul lucru deranjant, ca și la  Vândută la 13 ani, este apariția americanilor, văzuți ca eroi salvatori.

În anul 2008, o întâlnim pe Nya, o fetiță, un boț de om care nu a întâlnit nimic altceva în viața ei în afară de suferință. Nu se poate juca alături altor copii din lumea largă și, de fapt, niciun copil din zona ei nu știe ce e aceea joaca, ci ea muncește pentru binele familiei sale și se luptă zilnic cu kilometri întregi străbătuți prin căldura doborâtoare și pe cărări pline de spini pentru a găsi un pic de apă, pe care să o aducă acasă. Face asta zilnic, fără oprire sau odihnă, iar când sosește anotimpul secetos, se mută pe malul unui lac secat, de unde scoate un pic de apă săpând în mâl. Nu are parte de apă filtrată sau cât de cât curată (și, Doamne, când mă gândesc câtă grijă avem noi la acest aspect aici), ci de una noroioasă, plină de bacterii aducătoare de boli grele pentru adulții sănătoși, fatale pentru copiii mici și bătrâni de cele mai multe ori.

Lungul drum către apă te răvășește, căci nu are cum să se întâmple altfel atunci când vine vorba de destinul unor copii. Te cutremură până în cele mai adânci părți ale sufletului și te macină, căci te gândești cât de neputincioși suntem și cât de puțin știm să prețuim lucrurile avute. În același timp, te învață lecție după lecție, despre curaj și demnitate, chiar și atunci când te afli în cea mai de jos treaptă a societății, despre solidaritate și unitate, singurele elemente care te pot salva din infernul urcat pe pământ, despre puterea interioară și despre faptul că poți reuși tot ceea ce îți propui dacă faci pași mici în direcția celor dorite de tine.

Date despre carte:

Titlu: Lungul drum către apă

Autor: Linda Sue Park

Titlu original: A Long Walk to Water

Traducere: Diana Morărașu

Editura: Booklet Fiction

Recomandat: 12+

Anul apariției: 2018

Număr de pagini: 240

Ediție bilingvă, română-engleză

 

Romanul poate fi comandat de pe  Booklet Fiction.