ANDRADA REZMÜVEȘ: BĂTĂILE INIMII MELE FRÂNTE – RECENZIE

„Iubirea apare atunci când te aştepţi mai puţin. Când îţi doreşti mai puţin. Îţi prinde inima în palmele sale reci şi nu-i permite să evadeze. Te zbaţi în încercarea de a ieşi la lumină, de a te descotorosi de ceea ce înseamnă sentiment, afundându-te mai tare. Simţi că nu mai ai aer. Că tot ce inhalezi este mirosul său divin, rupt parcă din cele mai strălucite colţuri ale raiului. Îi auzi vocea şi te linişteşti. Îl laşi să te captureze întru totul. Să te alinte cu atingeri suave, neştiind că ele lasă în urmă răni deschise ce sângerează abundent.”

Trăim zi de zi având iluzia că ziua de mâine va veni cu siguranță, că e un fapt garantat de forțele Universului și că vom putea face tot ceea ce ne dorim. Amânăm să ne trăim viețile, să ne îndeplinim visurile, să simțim fiorii primei iubiri, considerând că și mâine e o zi. Însă, lucrurile nu stau mereu așa și există situații din viața unui om care îl fac să conștientizeze că viața întreagă nu durează decât cât o părere și că firul care ne ține legați de pământ poate zbura ca o petală furată de vânt. Sunt oameni care se luptă cu suferințe fizice, cu boli grave, de la care am putea învăța să trăim clipa la intensitate maximă, să ne avântăm cu tot curajul înainte în întâmpinarea visurilor noastre, să ne punem pe noi înșine pe primul plan, analizând ceea ce ne face bine și ce nu, ce trebuie să păstrăm alături și ce trebuie să plece, astfel încât noi să ajungem să fim bine cu noi. Cred că astea sunt cele mai importante lecții pe care le-am învățat citind romanul Andradei Rezmüveș – Bătăile inimii mele frânte, o carte de care m-am îndrăgostit în mod iremediabil, pe care am recitit-o și la care sunt sigură ca voi mai reveni din când în când, mai ales când voi avea nevoie să mi se aducă aminte că eu sunt cea mai importantă în viața mea și că ceea ce nu trăiesc la timp s-ar putea să nu mai ajung să trăiesc vreodată.

Bătăile inimii mele frânte este un roman de o sensibilitate aparte, care ne pune față în față cu temerile create de neputința de a îi salva pe cei dragi, care ajung să se lupte cu o boală necruțătoare și nu mai au speranța zilei de mâine. Acesta este punctul de plecare, însă autoarea brodează pe marginea acestui subiect și țese o poveste care se citește direct cu sufletul. Ea ne prezintă lupta crâncenă pentru viață, pentru iubire, pentru ridicarea deasupra suferinței, pentru zâmbet și speranță, pentru bucuria de a mai trăi o zi, de a mai continua istoria personală pe Pământ.

Personajul său principal este o adolescentă, însă nu este una obișnuită, căci se luptă cu boala cea cruntă, cancerul, iar inima ei este frântă în bucăți. Caută să se regăsească pe sine și să își reîntregească bătăile frânte prin intermediul iubirii, însă are multe poveri de dus pe umeri, mult prea multe pentru vârsta ei. Am plâns citind povestea ei, am plâns citind povestea lui Charlie și am ținut pumnii strânși pentru amândouă. Le simți fiecare durere în parte, fiecare frământare, fiecare suferință și trăiești alături de ele.

Stilul este unul extrem de vizual, iar Andrada Rezmüveș are darul de a te face să simți totul la intensitate maximă, are puterea de a te face să te plimbi până la cabana ce le devine un refugiu îndrăgostiților sau locul mirific în care se pierd în timpul excursiei cu clasa. Iubesc modul în care își construiește poveste, ca un joc între un vis diafan de iubire și lupta pentru supraviețuire, care, de multe ori, este lipsită de speranță. Fiori te străbat pe tot parcursul citirii romanului și ții pumnii strânși pentru Venus și nu o judeci, indiferent de deciziile pe care le ia, pentru că are multe de înfruntat și, la un moment dat, alege doar să trăiască, fără a se mai gândi la consecințe. Se avântă direct în vâltoarea vieții și speră că mâine va fi mai bine.

Venus este un personaj pe care ajungi să îl iubești fără drept de apel. Îți oferă o perspectivă asupra lumii pe care nu ți-ai dori să o cunoști vreodată, căci suferă de cancer și luptă cu boala asta de foarte mult timp, însă, în același timp, îți oferă speranța că mâine poate fi mai bine, că fiecare bătaie de inimă merită, că poți visa la povești de iubire ca în basme și la prietenii care să nu se sfârșească prost. Este un personaj greu de uitat, unul extrem de puternic, de la care putem învăța multe lecții.

Ea este o adolescentă cu o povară greu de dus în spate: pe de o parte, este bolnavă, dar a refuzat să le spună prietenilor sau colegilor ei, preferând să țină secretul pentru a nu stârni mila celor din jur, iar pe de altă parte, este îndrăgostită de un băiat care nu îi este accesibil, căci acesta este iubitul celei mai bune prietene ale sale, Mabel, iar Venus a ales să se pună pe ea însăși pe plan secund. Tocmai bunătatea și puterea ei de sacrificiu, în ciuda greutăților pe care boala i le aduce, m-au făcut să o iubesc și să empatizez cu ea. Își menajează părinții, care și așa lucrează la epuizare doar pentru a îi asigura ei șansa la un viitor și, implicit, la tratament, își menajează prietena, care nu este deloc blândă cu ea, ba chiar o șicanează în mod constant atunci când ea obosește să se mai prefacă, și încearcă să își ascundă crâmpeiele de suflet frânt în spatele unei aparențe de normalitate.

În momentul în care Kay, unul dintre colegii ei, devine prietenul său, făcând-o pe Venus să creadă în iubire, și David începe să se schimbe și să își dorească să o aibă pe Venus alături. Știți voi, fructul interzis devine dorit… Din acest moment, Venus se află între devotamentul față de Kay, băiatul care i-a fost mereu alături, și sentimentele puternice pe care le-a simțit dintotdeauna pentru David. Pe cine va alege Venus și dacă va reuși să își recompună bătăile de inimi frânte de toate durerile pe care le-a îndurat încă de la o vârstă fragedă, rămâne să aflați.

Bătăile inimii mele frânte este un roman pe care ajungi să îl porți cu tine în suflet și la care cu siguranță îți dorești să revii din când în când. Caracterele sale nu sunt ușor de uitat și stârnesc sentimente felurite în sufletul tău, ca cititor. Găsești personaje complementare și ajungi să o iubești pe Venus pentru bunătate, determinare și forță, la fel cum îl placi pe Kay, stâlpul de sprijin în vreme de furtună pe care orice față și l-ar dori, dar nu o placi deloc pe Mabel, tânăra care nu poate să renunțe la nimic, nici chiar de dragul prieteniei, și nici pe David foarte tare, căci se decide greu și nu e mereu acolo când ar trebui să fie.

Bătăile inimii mele frânte este romanul la care am plâns mult, cum nu am mai făcut-o de foarte mult timp. Încă am în minte pasajele referitoare la Charlie și finalul, iar pielea mi se face de găină. Este o carte cu o mare încărcătură emoțională, însă cu o mare făclie a speranței aprinse, căci ne arată că iubirea și visele nu mor niciodată, ci ele înfloresc de acolo de unde te-ai aștepta mai puțin, ajungând să se transforme și să te transforme, ajutându-te să ajungi la adevăratul tău eu. Este o poveste despre șansă într-o mare de deznădejde și incertitudini și tocmai asta îi conferă o mare frumusețe romanului. Port povestea lui Venus în suflet și îmi dau voie să îi urmez exemplul.

Bătăile inimii mele frânte este un roman despre iubiri adolescentine și despre descoperirea sufletului pereche, despre speranță și frumusețe dincolo de un tipar prestabilit, despre durere și vindecare prin iubire. Recomand cu căldură acest roman, pe care îl puteți comanda de aici sau de aici.

Date despre carte:

Titlu: Bătăile inimii mele frânte

Autor: Andrada Rezmüveș

Editura: Stylished

Anul apariției: 2019

Număr de pagini: 336