GÂNDURI DE TOAMNĂ. CE-AM AFLAT CÂND M-AM OPRIT PUȚIN

     Nu știu sigur dacă am un anotimp preferat, de multe ori spun că vara îmi este cea mai dragă, însă, nu cred că este în totalitate adevărat. Odată cu trecerea timpului, încep să ma bucur din plin de orice moment, de orice clipă pe care viața mi-o aduce în cale, așa că astăzi o să spun că toamna este anotimpul preferat. Este o perioadă încărcată de povești, dacă ne oprim un pic din alergătura zilnică și observăm tot ceea ce se întâmplă toamna, dacă ne uităm la toate acele miriade de culori pe care aceasta le poartă cu sine, dacă ascultăm muzica frunzelor ce se îndreaptă ca într-un zbor gingaș spre pământ, dacă privim prin ochii aceia de copil ce încă a rămas ascuns undeva, în adâncul sufletului nostru.

    Până acum cinci ani, întâi septembrie însemna întotdeauna începutul școlii și eram atât de încărcată de emoții felurite și atât de agitată să realizez proiecte de lecții și să mă pregătesc pentru (re)întâlnirea cu elevii mei încât nu mă opream mai niciodată din acea fugă zilnică – și sunt sigură că vă este cunoscută tuturor – și nu observam nimic din ceea ce se petrecea în jurul meu, nu eram conștienta de întreaga frumusețe a toamnei, iar când mă gândeam că ar trebui să stau un pic și să îmi pun gândurile în ordine, mă trezeam că iarna era deja acolo… Am pierdut multe astfel de momente de-a lungul timpului, dar mi-am propus să nu o mai fac, ci să le permit culorilor toamnei să îmi pătrundă în suflet și în gând, să mă prind în dansul frunzelor și să mă comport asemeni florilor, care știu că se află pe acest pământ pentru un timp limitat, trăind fiecare clipă la intensitate maximă, simțindu-i parfumul și lăsând-o să mă învăluie cu feeria sa.

      Nu știu de ce nu am observat până acum, dar toamna este mai mult despre a te opri un moment și a observa totul din jur, chiar și pe tine, cu mult mai multă atenție și pentru a asculta și spune povești decât este iarna, pe care o consideram până nu demult maestra poveștilor. Tocmai de aceea îmi propun să am o perioadă bogată în experiențe și să fiu deschisă la noi istorii personale. Vreau să las deoparte toate fricile și angoasele și să ies din zona mea de confort, experimentând mai mult, făcând mai mult pentru mine și pentru visurile mele. 

      Toamna asta vreau să ies din coconul meu și să îmi dau voie să fiu liberă, să urmez pașii copilului interior și să transform totul în feerie. Am de gând să citesc mai mult, să cunosc mai mult, să fac lucruri noi, să fiu mai bună și mai tolerantă cu cei din jurul meu. Vreau să dansez în ploaie, să mă bucur de parfumul fructelor, să mă rotesc în sensul frunzelor ce plutesc spre pământ. Vreau o toamnă de poveste! 

      Voi ce ați aflat când v-ați oprit? Cum vreți să vă fie toamna?