CRISTINA ZEGHERU: DESCENDENȚA (EDITURA BERG) – RECENZIE

         „Sunt singură într-o lume a oamenilor orbi, iar eu am doar ochi care văd, urechi care să asculte, dar nu și glas care să poată vorbi. Oare aparțin acestei lumi sau sunt doar un mesager mut?”

        În ultimul timp, iubesc să descopăr scriitori români din garda nouă și să mă las purtată pe aripi de poveste. Îmi place să citesc cărți care aduc un suflu nou în literatura autohtonă, care abundă de originalitate și în care autorul și-a lăsat amprenta personală, ca o zbatere diafană din aripi, ce cuprinde la un loc puterea și savoarea cuvântului scris. Cristina Zegheru, o autoare aflată la început de drum în lumea literară, a reușit să facă toate acestea în romanul său de debut – „Descendența” și m-a cuprins sub vraja sa printr-o poveste fantasy care aduce în prim-plan nu vârcolaci, vampiri și vrăjitoare, după cum se întâmplă adeseori în cazul romanelor fantastice din literatura română contemporană, ci șamani. Am fost atrasă încă de la început de acest preambul și mi-am dorit cartea pentru a afla mai multe despre acești vindecători care au darul de a vedea spiritele celor morți și de a comunica cu acestea, pentru a le ajuta să își găsească liniștea. În plus față de fascinația față de povestea în sine, recunosc, am fost atrasă și din punct de vedere vizual datorită coperții feerice, care te determină să îți faci un milion de scenarii în minte încă înainte de a deschide cartea pentru a o citi.
          „Descendența” este o poveste fantastică despre puteri supranaturale, spirite ce pendulează între Pământ și un tărâm special creat pentru acestea, despre șamani, prietenii și relații ce trec dincolo de realitatea cotidiană pe care suntem obișnuiți să o numim universul nostru, precum și despre acceptarea existenței unei vieți aflate dincolo de vizibil, de ceea ce cunoaștem în mod normal. Romanul ne prezintă povestea Jessicăi, o adolescentă în aparență normală, cu obiceiuri specifice vârstei fragede, însă, așa cum se va dovedi pe parcurs, autoarea ne oferă, de fapt, o călătorie inițiatică, menită să îi reveleze tinerei adevărata identitate și puterile nebănuite cu care natura a înzestrat-o.
              Jessica pare inițial o adolescentă obișnuită, care nu se remarcă în rândul colegilor săi. Este crescută de bunică, iar adeseori gândul i se îndreaptă spre părinții pierduți prea de timpuriu. Sub această aparență a normalității se ascunde, însă, un suflet chinuit de coșmaruri desprinse parcă din realități diferite celei pe care o cunoaște, dominată de creaturi înspăimântătoare, care nu îi dau pace. Odată cu trecerea timpului, acestea ajung să o chinuie mult mai tare, ba chiar și să se transfere în universul ei cotidian, Jessica primind în mod constant avertismente chiar și atunci când este trează. Bineînțeles, Jessica fie nu le înțelege, fie alege să nu le urmeze, iar acest fapt o pune în anumite situații destul de bizare, care o fac să resimtă mult mai tare singurătatea și lipsa unei persoane cu care să poată comunica despre tot ceea ce o frământă.
           Prin prezența acestor avertismente, povestea Jessicăi se aseamănă cu un basm în care eroul principal este sfătuit cum anume să acționeze pe viitor, însă, cum acesta arareori este dispus sau pregătit din punct de vedere mental și sufletește să accepte călăuziri din partea unor puteri ce se află cu mult deasupra modului său de a percepe viața, și în cazul Jessicăi toate acestea nu sunt de mare folos, căci fata încă nu înțelege ce se întâmplă cu ea și, cu toate că găsește o scrisoare de la mama ei, prin care i se spune că este șaman, acest lucru nu o ajută foarte tare, căci este lipsită de o călăuzire din partea cuiva deja inițiat în această taină. Bunica ei se transformă din omul de încredere într-un dușman de temut, iar niște întâmplări încă și mai bizare față de coșmarurile sale (niște acuzații false de vandalism) o conduc pe fată la Institutul Psihiatric K.E.I., un loc aflat în pustietate, cu reguli demne de o închisoare, plin cu copii în aparență normali. Ceea ce va afla Jessica mai târziu este faptul că nu este singura persoană acuzată pe nedrept de acolo și nici singura cu puteri supranaturale. La Institut, ea descoperă alți patru adolescenți dotați cu anumite forțe, care se ascund de restul ochilor, tocmai pentru a se putea proteja de oamenii care nu înțeleg anormalul.
        Acesta este, în mare, subiectul expus de Cristina Zegheru în romanul său. Povestea te farmecă încă de la început și te ține captivă până la final, fapt care te ajută să treci peste unele scăpări în poveste. Acestea din urmă nu sunt multe și sunt acceptabile pentru un scriitor aflat la început de drum, însă, recunosc, mi-ar fi plăcut ca acțiunea să nu se desfășoare chiar pe repede înainte și să ne oprim câte puțin pentru a afla mai multe despre unele situații sau personaje. Ar fi existat loc pentru ca subiectul să fie puțin mai amplu elaborat, mi-ar fi plăcut să aflăm mai multe despre puterile Jessicăi, să simt mult mai tare povestea de dragoste dintre aceasta și Matthew, care apare destul de brusc, fără niciun fel de semn inițial, mi-ar fi plăcut să aflu mai multe despre cei patru copii de la Insititut și despre istoriile lor de viață, căci nu sunt aduși din întâmplare în același loc cu Jessica, mi-aș fi dorit să aflu motivele celui care le-a înscenat copiilor toate și de ce toți trebuiau aduși la un loc… Mi s-a părut că unele lucruri au fost lăsate puțin suspendate în aer și era loc de oferire a mai multor detalii, care să te facă să înțelegi mult mai bine situațiile. Există, de asemenea, unele scăpări în editare, care strică puțin din plăcerea lecturii, însă, per total, povestea mi-a plăcut. Sper din suflet ca autoarea să ne ofere o continuare, în care să primim mai multe răspunsuri. Loc pentru aceasta este din plin…
          Dacă vă doriți să aflați o poveste despre șamani, cu o perspectivă nouă asupra acestor vindecători, o istorie de viață și să pătrundeți în lumea Jessicăi, atunci vă recomand „Descendența”. Este o carte numai bună de citit la gura sobei, gata oricând să vă încălzească sufletele într-o zi geroasă.


         Citate:

         „Nu există timp atunci când există iubire. Când ții la cineva, o faci și peste zece ani, la fel ca în primele zile. Dacă iubești, o faci pentru că sentimentele sunt înrădăcinate în sufletul tău, nu timpul decide când și cum vor apărea.” 


           „Sufletul nu se poate pierde, afirm cu îndârjire. Omul e format din trup și suflet, recit vorbele mamei. În timpul vieții, suntem guvernați de instincte, emoții, sentimente, dar toate au la bază interiorul nostru, sfera noastră de energie. Și după ce murim, sufletul nu piere, ci își are locul său undeva.”
 


         „Ce este uitarea? Un sentiment, o stare sau o decizie? Uitarea este o alegere conștientă, o decizie uneori neasumată, o refulare a frustrării ce stă la baza impulsivității.           Uitarea este un fenomen ce conferă memoriei caracterul selectiv și este considerată benefică, dar, în momentul în care uiți să fii om, devii o carcasă goală, fără demnitate și onoare.           Subconștientul nostru decide pentru noi și uită informațiile primite. E normal să uităm, dar ce se întâmplă când subconștientul e guvernat de conștient și totul e datorat alegerilor noastre?          La fel se întâmplă și cu normalitatea. Oricâte semnale de alarmă am avea de la exteriorul ce ne înconjoară, lumea e învățată să caute explicații logice.”


         DATE DESPRE CARTE:
          __________________
          Titlu: „Descendența”
          Autor: Cristina Zegheru
          Editura: Berg
          Colecție: YA Collection
          Anul apariției: 2018
          Număr de pagini: 188
  
         Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Berg sau de pe Libris.

8 gânduri despre ”CRISTINA ZEGHERU: DESCENDENȚA (EDITURA BERG) – RECENZIE

  1. Anca Rucareanu zice:

    Îți mulțumesc pentru recomandare! Remarcasem cartea in online și eram curioasa nu am mai citit un fantasy cu șamani, asta da ea diferit.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.