DE VORBĂ CU AUTOAREA PETRUȚA PETRE

Pe autoarea Petruța Petre am cunoscut-o prin intermediul rețelelor de socializare. I-am citit prima dată poeziile extrem de sensibile, pe care, recunosc, le devorez cu o plăcere vinovată de fiecare dată când le văd. Apoi, am citit romanul său – El și Ea, adică Noi, și m-am convins că este unul dintre scriitorii de valoare ai noului val contemporan. Scrie cu forță, scrie minunat, creează lumi din care nu vrei să mai pleci și te ține captiv între paginile cărților sale. Scrie și povești pentru copii, așa că, fiind o persoană atât de talentată, cred că înțelegeți de ce am vrut să o cunosc mai bine și de ce i-am propus să răspundă la câteva întrebări. Așadar, haideți să o cunoaștem mai bine pe autoarea Petruța Petre în cele ce urmează!

Î: Te cunoaștem mai ales prin prisma scrierilor tale. Spune-ne trei lucruri despre tine care ne sunt mai puțin cunoscute nouă, cititorilor.

R: Bună tuturor! Eu sunt Petruța Petre, nu prea vorbesc despre mine, nu știu dacă este defect sau calitate. Îmi place să spun că sunt doar un om, iubesc tot ceea ce este frumos: copiii, cărțile, florile. Iubesc oamenii și în tot ceea ce fac pun suflet, fără să consider că este risipă. Sunt soție, mamă și profesor de limba româna. Îmi petrec viața în universul copilăriei și al cărților. Viața a fost generoasă cu mine.

De vorbă cu autoarea Petruța Petre

Î: Care a fost prima experiență care ți-a arătat magia și puterea cuvântului scris, determinându-te, mai apoi, să devii scriitorul de astăzi?

R: Mircea Eliade a fost și va rămâne pentru mine un model de inteligență, de imaginație, de cunoaștere. Este pentru mine un scriitor desăvârșit. Mi-am petrecut adolescența citind operele sale de care-mi amintesc cu emoție mereu: Oceanografie, Romanul adolescentului miop, Nouăsprezece trandafiri, Nuntă în cer, Maitreyi, opera memorialistică. Toate sunt vii în mintea mea. L-am simțit încă de la început aproape de sufletul meu, ca pe un părinte care voia cumva să-mi ghideze pașii. Și acum am aceeași emoție când vorbesc despre dumnealui.

Î: Cunoaștem faptul că majoritatea scriitorilor au un ritual de scriere. Care este ritualul tău? Există ceva anume care te ajută atunci când scrii? Cum anume arată o zi de scris? Ce anume te inspiră atunci când scrii?

R: Eu nu am un ritual de scriere, scriu la întâmplare. Pun multe idei pe hârtie, scriu la calculator, am în telefon sute de poezii. Scriu pentru că așa simt, scriu când simt. Nu trag de mine să termin o carte, nu vreau să scriu că “trebuie”. Importantă e starea în care sunt, uneori scriu numai versuri, alteori mi-e dor de proză, de povești despre copilărie. Scriu cu sufletul, mă inspir din realitate și vreau ca totul să ajungă la alte suflete.

Î: Ce anume preferi mai mult: romanele sau seriile de sine stătătoare? Poezia sau proza?

R: Prefer poeziile, simt cum sufletul meu vibrează atunci când scriu versuri. Le trăiesc intens, nu scriu versuri goale, îmi interzic asta. Am scris și proză cu aceeași bucurie, cu aceeași emoție, dar în poezie se topesc toate simțurile. E un amalgam minunat, miraculos de fiecare dată. Pentru mine, poezia este ca o îmbrățișare; plăcută, dar diferită mereu.

20190805_1044398359357243177497005.jpg

Î: Spune-ne câteva cuvinte despre cărțile tale.

R: Eu am debutat recent cu romanul de dragoste El și ea, adică noi. Așa am simțit să fac. Consider că este un roman motivațional, care are puterea de a transmite că dragostea învinge mere și că este posibilă la orice vârstă. Am scris cu naturalețe o poveste de viață, cu personaje normale, cu experiențe de zi cu zi, cu frământări, cu lacrimi, cu bucurii. Așa este și viața noastră, cu de toate. Vi-l recomand cu drag, sigur va umple sufletele de emoție.

Apoi am publicat seria Întâmplări cu puști, primele două volume sunt pe piață, al treilea este la editură și va apărea curând. Am scris poveștile gândind ca un profesor. Am explicat toate cuvintele care ar fi îngreunat înțelegerea textelor. Sunt trei cărți care conțin câte zece povești amuzante, dar pline de învățături.

Apoi am publicat volumul de poezii În numele iubirii care mi-a umplut sufletul de bucurie. În acel moment m-am simțit realizată ca scriitor. Așa cum am spus, poezia este ritmul inimii mele.

Î: Cum anume procedezi atunci când cititorii își doresc o anumită traiectorie pentru personajele dragi din romanele tale sau un anumit final? Ții cont de părerea lor? Cum reușești să păstrezi un echilibru între propriile dorințe cu privire la acțiunea adusă în fața cititorilor și dorințele acestora din urmă?

R: În urma publicării romanului meu El și ea, adică noi, am primit multe sfaturi de la cititori de care încerc să țin cont atât cât rezonează nu mie și cu modul de construcție al personajelor. Să nu fie discrepanțe mari. Vreau ca totul să curgă firesc și frumos. Și de ce nu, să fie ceva surprinzător pentru cititor. Să descopere și să se redescopere odată cu lectura. Să se îmbogățească pe plan personal. În fond, acesta-i scopul unei cărți.

Î: Consideri că scrisul are puterea unei practici spirituale? Cum anume te ajută scrisul în ceea ce privește starea ta emoțională?

R: Eu nu aș putea să trăiesc fără să scriu. Mă simt incompletă. Și scriu toată ziua la școală, adică nu-mi lipsește ca activitate, îmi lipsește ca emoție. Când scriu simt cum sufletul meu se transpune în rânduri, e stare plăcută care mă liniștește și mă face să mă simt vie.

Î: Ai citit o anumită carte care a reușit să îți schimbe perspectivele asupra modului de scriere sau care să te facă să ai o altă viziune asupra scrisului?

R: Sunt cititor, citesc orice carte îmi cade în mână. Fiecare are rolul ei în dezvoltarea mea. Nu critic nimic și pe nimeni. Toate cărțile sunt bune, depinde de starea noastră, de moment, de felul în care se pliază pe sufletul nostru. Citesc clasicii cu aceeași plăcere cu care citesc contemporanii. Învăț mereu. De asta sunt sigură. Numai învățând mereu  mă dezvolt. Îl ador pe Nichita Stănescu. Dacă el spunea că are în interior un Eminescu, eu simt că am ceva din Nichita. Îi simt fiecare vers la intensitate maximă. Mi-ar fi plăcut să-l cunosc…

Î: Ai vreo carte preferată, pe carte ți-ai fi dorit din tot sufletul să o fi scris tu?

R: Cartea mea de suflet este Mândrie și prejudecată, de Jane Austen, atunci mi-ar plăcut să trăiesc. Iar din literatura noastră evident Nuntă în cer, Mircea Eliade. Le sunt recunoscătoare acelora care au scris cu atâta pasiune și dăruire; acelora care au sclipire de înger.

Î: Ce surprize literare ne pregătești pe viitor?

R: Surprize, surprize! Aștept să apară ultimul volum din seria Întâmplări cu puști, apoi volumul de poeme Pașii iubirii, tot în luna martie-aprilie. Un nou roman așteaptă drumul editurii și multe alte proiecte pe care le pregătesc pentru toamnă. Scriu, cert este că nu pot să mă opresc.

Î: Cum vezi tu literatura română contemporană? Cum se vede aceasta din punctul de vedere al autorului?

R: Mă bucur să descopăr că se scrie și că sunt acoperite toate genurile, că sunt abordate teme diverse. Consider că este necesar acest lucru, este vorba de cultura noastră, de ceea ce va rămâne după noi. Fiecare scriitor are locul lui, nimeni nu este în competiție cu nimeni. Nu se poate ca o scriitură să placă tuturor oricât de bună ar fi ea. Este imposibil acest lucru. Eu îi încurajez pe toți să scrie, să-și pună sufletul pe hârtie și timpul va decide. Cărțile sunt nemuritoare.

Î: Zi de zi descoperim noi scriitori talentați. Ce sfat le-ai oferi celor aflați la început de drum în taina scrisului?

R: Scrieți,  nu vă temeți de nimic! Atâta timp cât voi credeți în misiunea voastră, nu e nevoie să mulțumiți toți oamenii. Aceasta este marea piedică, așteptăm ca validarea să vină din exterior și ne pierdem energia creatoare în van. Scrieți, puneți-vă toată energia în pagini! Impresionați prin frumos, transmiteți frumos!

Î: Un mesaj pentru cititorii tăi și ai blogului.

R: Mesajul meu este în versuri, un poem pe care vi-l ofer din toată inima mea de poet. Iubiți, zâmbiți, trăiți viață în liniște și armonie! Citiți orice, nu contează ce și pe cine, citiți! Vă iubesc!

Sfat

Zâmbește, ești pe drumul bun!

Chiar dacă nu-nțelegi acum

Mergi înainte și nu dispera

Și niciun pas făcut nu-l regreta.

De-ai suferit și crezi că nu mai poți

În marea cea de oameni să înoți

Rică-ți fruntea către cer ușor

Și-ai să primești de-acolo ajutor.

Hai, nu fi trist, nu are niciun rost!

Să te gândești mereu la ce-ar fi fost

E viața noastră efemeră un mister

Fii bun și generos, atât îți cer!

Mulțumesc pentru timpul acordat acestui interviu!

Cărțile autoarei Petruța Petre le găsiți aici.

received_1759309270230713649612944299129191.jpeg

6 gânduri despre ”DE VORBĂ CU AUTOAREA PETRUȚA PETRE

  1. Velcz Gabriela zice:

    O stiam pe doamna de pe Facebook, si am cartea dansei in lista viitoarelor achiziții, mi a stârnit interesul desi nu prea cumpar autori romani. De o sensibilitate gingasa este. Sunt tare curioasa de stilul dansei. Felicitări pentru interviu!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.