ANXIETATEA, BAT-O VINA!

În toamnă, vă vorbeam despre un cerc vicios din viața mea, compus dintr-un cumul de prieteni nedoriți:  depresia, anxietatea și atacurile de panică. Mă însoțesc de ceva timp și, uneori, chiar am impresia că m-am învățat cu ei și că o super putere m-a ajutat să îi înfrâng. Știți voi, asemeni prințului din povești care învinge într-un final balaurul cu șapte capete după ce a trecut prin anumite experiențe inițiatice. Și, uneori, chiar trec perioade lungi de timp în care nu îi las pe acești musafiri nepoftiți să îmi invadeze viața și să îmi controleze trăirile, simțămintele, emoțiile…

Însă, experiența m-a învățat că nu sunt întotdeauna atât de bine cu mine pe cât credeam că sunt. Există încă momente în care anxietatea mă lovește cu puterea unei furtuni în miezul verii și mă face să nu fiu foarte productivă, cel puți nu așa cum îmi doresc eu. Îmi pun în  minte să fac anumite lucruri și apoi, dimineața, constat că îmi este foarte greu să mă dau jos din pat și să viețuiesc alături de mine, că îmi este greu până și să ies din pijamale și să fiu eu însămi. Momentele astea mă lovesc destul de puternic, pentru că mereu am impresia că, acum, totul e bine și ca am devenit mai puternică, însă astfel de clipe mă fac să mă simt mică de tot, să mă ghemuiesc în poziția fetusului și să aștept să treacă totul.

Știu că va trece totul la un moment dat și că pofta de viață va reveni la fel de repede cum a plecat… Acum, spre deosebire de trecut, nu mai sunt la fel de melodramatică încât să îmi plâng de milă pentru că nu mai simt pofta aceea nebună de a face lucruri. Acum, doar mă așez și mă uit la un film cu un ceai de fructe alături și aștept să treacă. Nu mai încerc să mă opun, în sensul că nu fac lucruri doar pentru că știu că ele trebuie făcute, pentru că vreau să le acord timpul și atenția necesare. Nu vreau să mai fac lucrurile prinsă în ghearele anxietății, pentru că asta înseamnă întotdeauna muncă mai multă, căci aproape niciodată nu iubesc ce iese în acele momente.

Da, anxietatea îmi dă târcoale în mod constant, însă nu mai învinge ca în trecut. Am învățat să îmi iau pauzele necesare de la muncă, de la oamenii negativi din viață mea, de la situații… Trece totul, soarele apare întotdeauna la univers și știu că, într-un fel sau altul, totul va fi bine. La final, lumina învinge întotdeauna…

Publicitate

6 gânduri despre ”ANXIETATEA, BAT-O VINA!

  1. Dana zice:

    Cel mai important lucru este să conştientizăm că ceva nu este ok. De acolo, începem lupta… Întotdeaua, în viaţa noastră sunt oameni şi lucruri care ne aduc bucurie, trebuie să ne agăţam de ea.Cu timp şi ajutor totul se videcă… Multa putere si bucurie!!!

    Apreciat de 1 persoană

  2. laurasgotzthis zice:

    Nu noi suntem problema, lumea rea este problema. Daca am gasi acceptanta peste tot, nu am mai avea anxietate. De aceea, sa ne inconjuram cu oameni buni, care imediat ne pot imbratisa cand nu ne simtim bine, si ne salveaza. Si animalele de casa ajuta la fel de bine 😀

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.