W. SOMERSET MAUGHAM: VĂLUL PICTAT


„Cea mai preţioasă călătorie este aceea către sufletul nostru…”
Mircea Eliade
Romanul „Vălul pictat” de W. Somerset Maugham este o poveste despre căutarea de sine, despre descoperirea propriei persoane, o cunoaştere care cere multe căutări şi aduce cu sine pierderi nenumărate. Este o călătorie iniţiatică, prin intermediul căreia eroina cărţii învaţă ce este cu adevărat viaţa, care este sensul dragostei şi, în cele din urmă, se găseşte pe ea însăşo. Preţul pe care trebuie să îl plătească pentru toate acestea nu este mic şi nici lipsit de suferinţă şi durere, dar este necesar pentru a putea ajunge la capătul drumului un om mai frumos şi mai împăcat cu propria soartă, o persoană care ştie să preţuiască viaţa, cu toate misterele ei.
👒👘👒
Firul narativ al romanului lui Maugham este centrat pe caracterul Kitty Fane, un personaj cu care m-am răfuit mintal de foarte multe ori. Cu toate acestea, nu pot să spun că nu am îndrăgit-o, pentru că, în definitiv, nu este vina ei pentru felul în care este şi acţionează. Ea nu a fost niciodată educată în spiritul cunoaşterii, generozităţii, iubirii, devotamentului şi a angajamentului, a păstrării cuvântului dat. Pentru ea, totul se învârte în jurul propriei persoane, să îi fie ei bine, fără a şti cu exactitate ce înseamnă acest bine şi până unde ar trebui să meargă în căutarea bunăstării materiale. Este vina societăţii în mijlocul căreia a crescut, a mediului social în care a evoluat, a moravurilor unei societăţi mediocre, care pune accent pe aspectele materiale, pe strângerea averii, iar nu pe sentimentele persoanei, pe dragoste şi înţelegere.
Kitty Fane provine dintr-o familie bogată, cu tatăl judecător, care niciodată nu este privit cu respect de către soţie sau fiice, pentru care el este doar o simplă sursă de venit, cel care trebuie să producă mereu mai mult pentru a satisface nevoile tot mai crescute ale familiei sale; cu o mamă cu ambiţii mult prea mari şi cu aşteptări nerealiste faţă de cei din jur. Ea este fata cea mai mare, este frumoasă, mult mai frumoasă decât sora cea mai mică, fapt pentru care mama sa aşteaptă ca aceasta să încheie o căsătorie strălucită, cu un bărbat cu un statut social înalt şi cu o avere extrem de mare. Cum acest lucru nu se întâmplă şi cum Dorris, sora mai mică, deja urmează să se căsătorească, pentru a nu rămâne o fată bătrână (Kitty avea deja 25 de ani) şi pentru a nu mai simţi că este doar o povară pentru familia ei, Kitty alege să se căsătorească de conevenienţă, cu un bprbat despre care nu ştie mai nimic, pe care nu îl iubeşte, care nici măcar nu o atrage fizic: doctorul bacteriolog Walter Fane.
👒👘👒
Cei doi proaspăt căsătoriţi merg în China, unde Walter lucrează într-o colonie engleză. Locuiesc în Ching Yan, loc unde Kitty se simte ca acasă, pentru că se învârte printre familii aristocrate de englezi. Nu reuşeşte să clădească un cămin în adevăratul sens al cuvâtnului cu soţul ei, lipsa dragostei se simte, iar Kitty nu reuşeşte deloc să îl înţeleagă pe Walter, să vadă dincolo de tăcerile lui, să audă până şi cel mai tainic gând al acestuia. Nici măcar nu încearcă să îl cunoască. În egoismul ei, i se pare inutil să facă acest lucru şi crede că iubirea pe care soţul ei i-o poartă este suficientă pentru a îl ţine alături de ea indiferent de modul în care se comportă ea, de deciziile pe care ea le ia, de greşelile pe care le face. Kitty îl subetimează pe Walter, fapt care va fi evident mult mai târziu… Ea nu are deloc experienţă de viaţă, poate purta o conversaţie insipidă, de convenienţă, dar nu este capabilă să vadă dincolo de aparenţe şi nici nu îi pasă de omul de lângă ea. Nu simte niciun pic de respect pentru soţul ei, căci acesta nu se bucură de o extrem de mare popularitate în rândul populaţiei din colonie. Ea nu poate înţelege că pentru el nu contează atât de mult aparenţele, să fie cineva în faţa lumii, mai ales că este vorba de o populaţie cu vieţi destul de îndoielnice. Cu toate acestea, îi suportă orice capriciu soţiei sale, pe care încearcă să o răsfeţe. Însă, Kitty nu este capbilă să vadă toate acestea şi se aruncă în braţele mai popularului Charlie Townsend, un bărbat ce urma să devină senatorul coloniei. Crede că este vorba de dragostea vieţii ei, este în stare să facă orice pentru acesta şi, din nou, nu vede dincolo de aparenţe şi nici nu îi pasă că acesta este căsătorit şi are trei copii…
În momentul în care Walter îi surprinde pe cei doi amorezi, Kitty este nevoită pentru prima dată să se confrunte cu dezamăgirile şi cu suferinţele, cu refuzul şi cu realitatea. Este obligată să iasă în afara bulei ei de fericire şi să privească adevărul în faţă. Cum Charlie refuză să fugă cu ea, este nevoită să accepte propunerea lui Walter şi să îl însoţească în Mei Tan Fu, un sat chinezesc măcinat de holeră. Este un loc îngrozitor, în care boala şi moartea unt prezente la tot pasul, la fel şi neputinţa. Confruntată cu toate acestea, Kitty este obligată să se confrunte cu ea însăşi, să îşi reconsidere valorile şi să se maturizeze, să devină mai puternică. Totul din jur o face să pătrundă în străfundurile fiinţei sale şi să se descopere.
👒👘👒
 
„Vălul pictat” a primit patru stele din cinci pe goodread, pentru că, deşi mi-a plăcut foarte tare, mi-aş fi dorit să cuprindă mai multe detalii despre China şi viaţa şi cultura oamenilor de acolo, să fi observat şi noi acele trăiri care au condus la modificările interioare ale eroinei principale. De asemenea, mi s-a părut că, spre final, s-au sărit câteva etape, că acţiunea a foste prea bruscă, puţin grăbită… Parcă aveam nevoie de puţin mai mult timp pentur a putea digera unele situaţii.
👒👘👒 

Citate:
„Blândeţea îi aduce victorie celi care tace şi siguranţă celui care se apără. Puternic este cel care se cucereşte pe sine.”

„Lui Kitty i se păru că întreaga omenire arată doar ca nişte picături de apă din râul acela şi că toţi oamenii curgeau înainte, fiecare atât de aproape de celălalt şi totuşi atât de îndepărtat, într-un simplu şuvoi fără nume, care se îndrepta spre marea cea uriaşă. Când toate lucrurile dureau atât de puţin şi nimic nu conta prea mult, era pur şi simplu păcat că oamenii, dând o importanţă absurdă unor obiecte neînsemnate, îşi provocau nefericire şi lor înşişi, şi unii altora.”

„Nu era oare păcat că oamenii, deşi zăboveau atât de puţină vreme într-o lume în care era atâta durere, se chinuiau singuri atât de îngrozitor?”

11 gânduri despre ”W. SOMERSET MAUGHAM: VĂLUL PICTAT

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.