PHILLIPA FIORETTI: VISE SPULBERATE – RECENZIE

     Sunt unele cărți cărora nu le prevezi miracolul încă de la început, dar care reușesc să atingă acea coardă sensibilă a sufletului și să rămână acolo mult, mult timp. La fel s-a întâmplat cu „Vise spulberate” de Phillipa Fioretti, un roman pe care mi-l doream de ceva vreme. Mă așteptam să fie un roman bun, are o copertă absolut fabuloasă, dar nu intuisem exact cât de mult îmi va plăcea. Este una dintre acele cărți pe care o începi și nici măcar nu mai ești conștient dacă este zi sau noapte, pentru că reușește să te atragă în povestea spusă cu atâta măiestrie, încât ajungi să nu mai dormi noaptea, așa cum am făcut și eu, doar pentru a afla deznodământul. 
     Mă așteptam să fie o poveste de dragoste, care să mă îndemne la visare, mai ales că este o continuare a romanului „Cartea dragostei”, o poveste care ne arată viața în roz (nu vă faceți griji, puteți citi separat acest roman, se înțelege din context povestea anterioară). Cartea a fost mult mai mult decât atât, pot spune că mi-a întrecut toate așteptările și m-a învățat că, uneori, e foarte bine să las povestea să mă surprindă. 
      „Vise spulberate” are de toate: romantism, acțiune, suspans, umor, peisaje care te fac să vrei rucsacul în spate și să pleci la drum, are, nu știu, acea magie care te face să te afunzi cu totul în poveste. Personajele sunt extrem de bine conturate și de complexe, au urcușuri și coborâșuri și, da, recunosc, la un moment dat aș fi vrut să pot să fiu în fața protagoniștilor pentru a îi scutura puțin de umeri și a îi determina să se trezească la realitate și să facă tot ceea ce le spune sufletul, lăsând preconcepțiile deoparte. Am avut câteva discuții imaginare atât cu Lily, cât și cu William, recunosc, așa, ca de la cititor la personaj sau ca de la prieten la prieten, căci atât de mult le simți trăirile. 
     Romanul aduce în prim-plan povestea lui William Isyanov și a lui Lily Trevennen, un rus crescut la Londra și o australiancă, aduși la un loc în urmă cu trei luni, în timp ce William, recuperator de obiecte de artă, l-a urmărit pe fostul iubit al lui Lily, Robbie, pentru a lua de la acesta un obiect de artă extrem de valoros, care îi aparținea tinerei. Atracția dintre cei doi a fost una extrem de puternică, fapt care determină mutarea acestora la un loc și construirea de vise de viitor, sperând la o viață comună în Italia, unde bărbatul primise o nouă slujbă, la firma unui prieten.
     Așadar, toate lucrurile par a fi mirifice, se întrevede deja o poveste cu iz romantic, cu un deznodământ fericit și deja mă așteptam să văd cum va evolua relația celor doi, cum vor reuși să se adapteze unei vieți la Roma, mai ales că este un oraș parcă predestinat iubirii și un loc pe care doresc să îl vizitez. Țeapă. Nu s-a întâmplat deloc așa, nu a fost acel fir narativ lin, plin de fluturași în stomac și flori roz. Autoarea a reușit să mă surprindă total în momentul în care în peisaj își fac apariția niște rude necunoscute ale fetei, Stephen și Andy Trevennen, unchiul și vărul acesteia. Scriitoarea este o maestră a răsturnărilor de situație și a întoarcerii acțiunii la 90 de grade. 
      În momentul în care William urmează să se întoarcă în Italia, lăsându-și iubita în Australia, lucrurile se complică într-un mod extrem de dramatic: nu este de ajuns faptul că îndrăgostiții vor avea de luptat cu îndoielile și cu distanța, vărul Andy strigă în gura mare că William a furat o friză, o placă istorică antică valorând o valoare, pe care acesta din urmă o descoperise întâmplător în grădina lui Stephen, și, de asemenea, l-a otrăvit pe tatăl său.
       Din acest moment, lucrurile se complică, iar povestea de iubire este greu supusă încercărilor de orice fel. Apar îndoielile, mai ales că fiecare are propriile experiențe de viață, ajungând să creadă că fiecare și-a găsit pe altcineva. La toate acestea, se strecoară și gândul că fiecare s-a folosit de celălalt pentru a își atinge anumite gânduri meschine. Le este extrem de greu să gestioneze întreaga situație, iar faptul că se află la început de relație nu îi ajută foarte tare.
       Cu toate acestea, în momentul în care Lily află că anumite jocuri au fost puse în scenă și că William nu are nimic de a face cu furtul și otrăvirea unchiului său, ea nu stă pe gânduri și ia primul avion spre Italia, pentru a își salva iubitul de închisoare sigură. Însă, nici în frumosul decor amalfian lucrurile nu stau mai bine, căci apar noi și noi răsturnări de situație: apar noi membri de familie, rămăși necunoscuți, au loc răpiri și vieți sunt amenințate… V-am făcut curioși?! Dacă vreți să aflați cum anume reușesc cei doi să gestioneze situația și cum se termină întreaga poveste, vă invit să citiți romanul.

************

      V-am spus deja că romanul mi-a plăcut extraordinar de tare. În primul rând, personajele sunt extrem de spumoase, caractere atât de diferite, ba chiar patologii, toate desfășurând un întreg spectacol în fața noastră, creându-ne anumite scenarii în minte, pe care oricum autoarea are grijă să le distrugă într-un final și să ofere alte și alte întorsături situațiilor. Nu știu, am avut impresia că văd în fața ochilor personaje desprinse din comediile lui Shakespeare, care întotdeauna înțeleg cu totul altceva decât ceea ce este real. Există o lacună în ceea ce privește comunicarea, mai ales cea dintre Lily și William, fapt care conduce la multe încurcături, la răsturnări de situație, la momente uneori hilare, căci cei doi nu spun ceea ce au în gând, ci doar lasă să se înțeleagă din context și presupun lucruri fără a avea dorința de a lămuri lucrurile cu cel drag, merg oriunde altundeva, dar nu la cel iubit.
       Lily este o tânără de 25 de ani, care are un anticariat în Australia. Are în spate o poveste de iubire care durase 6 ani, o relație din care ieșise cu încrederea zdruncinată în bărbatul de lângă ea, căci Robbie o înșelase în cel mai urât mod cu putință. Tocmai din acest motiv, în momentul în care află că William va lucra alături de fosta lui iubită, Gianna, ea devine extrem de nesigură și este convinsă că au profitat de momentul propice și au reluat relația de unde o lăsaseră. 
      William are 32 de ani, dar nu mai avusese o relație stabilă mai înainte. Este obișnuit să se descurce de unul singur fapt pentru care, atunci când viața îi oferă nenumărate încercări, este cel care îi alungă de lângă el pe toți cei care îl iubesc și își doresc să ajute.
        Andy este clar un caz patologic, deși inițial am crezut că va fi un personaj linear, iar Gianna, prin toate replicile sale, este pur și simplu un personaj care îți smulge multe zâmbete.
       Personajele sunt unele care par desprinse din realitate, au lumini și umbre și acest lucru mi-a plăcut enorm. Replicile pline de umor, mai ales cele ale lui William și Lily, sunt cele care oferă cireașa de pe tort romanului. Aceasta nu înseamnă, însă, că eu nu am avut răfuieli pe rând cu fiecare personaj în parte: cu Poppy (sora lui Lily), pentru că ea continuă să creadă în nevinovăția unor oameni doar pentru că le erau rude; cu Lily si cu William, pentru că nu știu să comunice, cu Stephen, pentru că refuză să spună adevărul și nu poate să treacă peste rănile din trecut, chiar dacă au trecut ani de la momentul întâmplărilor. 
       Autoarea are un stil atât de cinematografic, încât ai impresia că te afli în fața unei scene și vizualizezi totul. Tocmai din acest motiv, la un moment dat îți vine să procedezi asemeni copiilor mici pe care îi duci prima dată la teatru: să urli la personaje și să le spui „Nu te duce acolo!”, „Nu te încrede în acel personaj!” și tot așa.
      Un mare plus l-a reprezentat spațiul în care se desfășoară acțiunea: în Australia, loc pe care nu îl întâlnesc foarte des în cărțile citite, și Italia, un loc pe care îmi doresc foarte tare să îl pot vizita într-o zi. Descrierea orașului Napoli și a împrejurimilor te fac să îți dorești să ajungi acolo, culoarea locală este redată prin acel personaj feminin extrem de ospitalier, gata să se certe cu autoritățile, care pentru ea nu înseamnă nimic. 
       Întreg romanul formează un tot unitar, este o carte numai bună pentru perioada aceasta a anului, când ne așezăm la gura sobei. Vă garantez că veți avea parte de o experiență la superlativ.
        Mulțumesc, Libris, pentru oferirea romanului spre recenzare!  Dacă vă doriți romanul, îl puteți achiziționa de aici.


     
       DATE DESPRE CARTE:
        ________________

        Titlu: „Vise spulberate”
        Autor: Phillipa Fioretti
        Editura: Nemira
        Colecție: Damen Tango
        Titlu original: The Fragment of Dreams
        Traducere de: Oana Chițu
         Anul apariției: 2015
        

4 gânduri despre ”PHILLIPA FIORETTI: VISE SPULBERATE – RECENZIE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.