CATHERINE BANNER: CASA DE LA MARGINEA NOPȚII – RECENZIE

Italia autentică. O insulă aflată la margine de lume, în apropiere de Sicilia, cu un nume extrem de muzical: Castellamare. Parfum de bougainvillea și leandru. O casă cu mireasma timpurilor trecute ce poartă cu sine un întreg univers. Grote pline de mister, valurile mării care se ciocnesc lin de maluri abrupte, o piazza dominată de o biserică patronată de Sant`Agata. Tradiții păstrate din moși strămoși și povești fermecătoare, de genul celor care încep cu „a fost odată”…

Toate acestea și multe alte aspecte se regăsesc în cartea „Casa de la Marginea Nopții” de Catherine Banner. Îmi amintesc că mă tentase foarte tare titlul în momentul în care cartea a apărut pe piață, căci are așa, un iz de basm și de „O mie și una de nopți” care m-a atras spre ea ca un magnet. Apoi, mult timp nu m-am mai gândit la ea. Am revăzut-o de curând pe Libmag și mi-a revenit în minte senzația aceea de început și am știut că vreau să o am pe rafturile bibliotecii, că îmi doresc din tot sufletul să o citesc. Este genul acela de dragoste la prima vedere pe care o simt față de o carte, fapt pentru care a apărut un fel de jind care m-a făcut să vreau neapărat să o parcurg cât mai repede.

„Casa de la Marginea Nopții” este o lectură extraordinară, de o splendoare și frumusețe aparte. Este genul acela de carte la care cu siguranță îți dorești să revii din nou și din nou, rămânându-ți alături pentru o lungă perioade de timp. Ți se lipește pur și simplu de suflet și refuză să mai iasă de acolo. Are o formă lirico-epică și o un mod de scriere extrem de elegant, plin de descrieri mirifice, care te fac să îți dorești să pleci în vacanță, și este încărcată de o multitudine de emoții, care te transpun într-un fel de carusel. Cartea este o saga de familie, urmărind destinul familiei Esposito de-a lungul unui secol, începând acțiunea în anul 1914 și mergând până în 2009, traversând epoci diverse, prinzând la un loc cele două Războiaie Mondiale, fascismul și comunismul, și ajungând până în timpurile mai moderne și pline de tehnologizare. Autoarea urmărește destinul a patru generații, însă, pe lângă acestea, observăm viața unei panoplii întregi de personaje, fiecare cu propria personalitate și istorie, fapt care îi conferă romanului autenticitate și îi asigură culoarea locală.

„Casa de la Marginea Nopții” – un spațiu magic, atemproal, rupt de lumea dezlănțuită

Romanul ne poartă pașii într-un loc absolut fermecător, pe o insulă pierdută în mare, Castellamare, un loc imaginar aflat în apropiere de Sicilia, un microunivers cu reguli și tradiții aparte, cu o atmosferă de incluziune și comuniune, în care fiecare îl cunoaște pe cel pe lângă care trece zilnic și fiecare cunoaște chiar și cele mai tainice secrete ale lumii din jur. Este un spațiu aflat la limita dintre mit și realitate, plin de legende și basme care prezintă originea locului, de credințe ancestrale și chiar de miracole, un loc oarecum straniu, dar întotdeauna splendid. Acesta amintește foarte tare ca atmosferă de nuvelele fantastice ale lui Eliade, căci toți cei care pătrund aici uită total de lumea de pe continent și se îndrăgostesc de locurile acestea sălbatice și splendide, fiindu-le imposibil mai apoi să plece de pe insulă și să se mai întoarcă la viața de dinainte. Ba, chiar mai mult de atât, odată ieșiți din acest spațiu binecuvântat de sfânta Agata, pare că oamenii sunt urmăriți de un fel de ghinion, care îi determină să se întoarcă de unde au plecat.

Cartea debutează cu un eveniment încărcat de dramatism, care declanșează un fel de cutremur în rândul familiei a cărei destin este urmărit de-a lungul celor aproape 500 de pagini: nașterea în aceeași noapte a doi băieți, unul bogat, aparținând contelui și primarului insulei, și unul al medicului insulei, Amedeo, doi flăcăi aparent din zone diferite de bunăstare, însă, din cauza celor afirmate de către Carmela d`Isantu, soția contelui, se răspândește zvonul că ambii băieți ar fi ai doctorului, o intrigă care urmărește destinul ulterior al tuturor membrilor familiei Esposito, ba chiar și ca o poveste ce bântuie mințile locuitorilor insulei, și așa deschise la orice fel de bârfe.

Apoi, autoarea ne conduce înapoi în timp, la momentul în care Amedeo era un biet bebeluș crescut într-un orfelinat destul de popular în Italia de început de anii 1900. Destinul lui se va dovedi unul plin de noroc, căci un medic se va simți apropiat sufletește de el și îl va aduce în propria casă, fapt care îl va conduce spre dorința de a deveni dintr-un orfan doctor la rândul său. Parcursul său profesional ulterior îl va conduce spre un loc pe care va ajunge în sfârșit să îl considere acasă: insula Castellamare, unde va deveni primul medic al insulei.

Momentul ajungerii lui Amedeo Esposito în acest loc sălbatic și plin de o frumusețe ireală, cu zgomotul mării ca muzică de fundal, este edificator pentru viitorul tânărului: se îndrăgostește în mod iremediabil de această zonă, mai ales că ajunge în noaptea sărbătorii de slăvire a sfintei Agata, iar toate culorile și toată panoplia de oameni îl fac să simtă că aparține de acest loc. Curând, și el este acceptat de oamenii locului, care îl văd ca pe salvarea lor și omul lor de încredere. Însă, tocmai când ajunge să își găsească un rost în lume, Primul Război Mondial lovește lumea, iar Amedeo este obligat să meargă pe front.

Terminarea războiului îl lasă fără niciun motiv de a mai merge pe continent: tatăl lui a murit în timpul acestuia. Acum, Castellamare devine cu adevărat acasă, pe insula care l-a primit cu brațele deschise. Zona aceasta idilică a fost afectată și ea de mersul lumii, și-a luat tributul, căci războiul a răpit unele vieți și a trimis tineri peste ocean, în America, în căutarea unui destin mai bun, însă locuitorii insulei au reușit să treacă peste toate fiindu-și alături și ajutându-se unii pe alții, asemeni unei familii.

Acum, pentru că simte că aici se află inima sa, Amedeo își cumpără o casă care-l impresionase în momentul venirii sale pe insulă: casa de la Marginea Nopții, aflată în ruine acum. Aici, își începe viața alături de văduva inteligentă, Pina Vella, o femeie aprigă, care știe cum să se impună în față tuturor. Însă, pentru ca înainte de ea, tânărul medic avusese o relație nelegitimă cu soția contelui, Carmela, care a adus pe lume un copil în aceeași noapte cu soția sa, Pina, și pentru că bănuielile planează asupra lui, acest lucru își cere tributul. Oamenii nu îi pot ierta infidelitatea și nici contele, fapt pentru care i se interzice să mai practice medicina. Acest fapt îl conduce la deschiderea casei sale spre ceea ce fusese la venirea lui pe insulă: un bar/restaurant, cu cafele, chiftele de orez și jucători de scopa, un loc în care oamenii să se simtă bine și să schimbe o vorbă. Însă, în egală măsură, zvonul va conduce și la o animozitate permanentă între cele două familii, cea a contelui și cea a medicului, care se va întinde pe zeci de ani.

În această casă, se vor naște copiii săi, trei băieți și o fetiță firavă, născută prematur, care va deveni miracolul lui, supraviețuitoarea sa în ciuda tuturor greutăților pe care le-a avut de traversat pentru ca ea să poată merge. Tot aici vor apărea și nepoții lui, fiii Mariei-Grazia, fiica sa cea mult iubită, singura rămasă acasă după cel de al Doilea Război Mondial, unde toți cei trei fii ai săi s-au pierdut: doi dintre ei pentru totdeauna, iar cel de al treilea, Flavio, s-a întors acasă mult schimbat, cu mintea alterată de un fel de șoc al obuzului, fapt care face ca oamenii de pe insulă să îl supună unui stigmat al nebunului, din cauza căruia el pleacă în Anglia. Mai apoi, aici vor veni pe lume și strănepoții lui, fiecare, la rândul său, devenind o parte a insulei și un martor la dezvoltarea afacerii lui Amedeo, care merge mână în mână cu procesul de dezvoltare a întregii lumii, cu apariția curentului electric, a automobilelor, a turiștilor și a calculatoarelor.

Toate evenimentele lumii, războaiele, instaurarea fascismului și a comunismului, prăbușirea economiei apar și pe insulă, însă într-o formă mult romanțată și lipsită de tragism și dramatism. Totul aici stă sub semnul miraculosului și al realismului magic, fapt pentru care un soldat prăbușit în urma unui raid aerian se ridică din mare, asemeni unui zeu, devenind mai apoi parte integrantă a insulei, o fetiță născută înainte de termen poate supraviețui în condiții vitrege, lipsite de tratamentul obișnuit, tratată doar cu iubire, un suflet zbuciumat și mereu pus pe fugă ca al Concettei poate fi îmblânzit prin blândețe și bunătate, iar fantoma pescarului Pierino poate părea extrem de reală.

„Casa de la Marginea Nopții” este romanul despre care poți vorbi la infinit și niciodată nu va fi de ajuns pentru a îi surprinde toate nuanțele și toate frumusețile. Trebuie neapărat citit și purtat apoi în suflet, pentru totdeauna, ca un simbol al unei lumi demult apuse, în calmul căreia să poți evada de fiecare dată când realitatea înconjurătoare pare mult prea greu de îndurat. Pentru mine, este clar cartea lunii, pentru magia și feeria locurilor descrise, pentru frumusețea stilului, pentru culoarea locală specifică Italiei, pentru toate simțămintele trăite pe toată durata lecturii, pentru comunitatea extrem de unită și pentru familia Esposito, ce ajunge să fie parte integrantă din viața ta ca cititor.

Date despre carte:

Titlu: „Casa de la Marginea Nopții”

Autor: Catherine Banner

Titlu original: The House at the Edge of Night

Traducere: Irina Negrea

Editura: Humanitas

Colecție: Raftul Denisei

Număr de pagini: 465

Anul apariției: 2018

Cartea poate fi comandată de pe site-ul Libmag.