AIVI DAL: MAI MULT CA PERFECTUL (2 VOLUME) – RECENZIE

În ultimul timp, cam de când a început pandemia, îmi este destul de greu să mă conectez cu activitățile mele obișnuite și pe lista asta de greu de adus în lumea asta nebună în care am ajuns să trăim se numără, din păcate, și lectura. Am mereu nevoie de ceva care să mă țină prinsă acolo, în poveste, și cu greu găsesc ceva care să aibă efectul ăsta asupra mea. Cred că anxietatea mea se face un pic vinovată de acest fapt. Tocmai pentru că voiam ceva care să nu mă solicite foarte tare, dar care să mă prindă încă de la prima pagină, am zis să aleg o carte pentru copii. Mâna mi s-a dus instantaneu spre o serie scrisă de o autoare româncă (nu vă lăsați păcăliți de nume), pe care o aveam de ceva timp deja în casă și pentru care niciodată parcă nu era momentul: Mai mult ca perfectul, de Aivi Dal. Este destinată copiilor și o recomand cu drag preadolescenților, celor de 10-12 ani, dar în egală măsură și părinților, pentru a înțelege mai bine focurile interioare și problemele cu care se confruntă picii lor. În plus, niciodată nu este prea târziu să ne aruncăm din nou în lumea copilăriei și să retrăim din nou acei ani minunați, când cea mai mare grijă era cum să scăpăm de școală și cum să nu ne prăbușim când ne aflăm în preajma băiatului/fetei care ne-a cucerit inima.

Mai mult ca Perfectul este o serie formată din două volume – My Crush și My Good Vibes cu Mai mult ca Perfectul, titluri care amintesc clar de plăcerea tinerilor de a folosi o romgleză perfectă. Sunt două cărticele care te binedispun și îți oferă o stare de bine teribilă. Am râs citind gândurile celui care se autointitulează Perfectul, dar se crede mult peste asta, un Mai mult ca Perfectul capabil să facă orice își pune în minte, indiferent de dificultățile ivite pe parcurs. Da, mai întâmpină și greutăți și lucrurile nu îi ies mereu așa cum își dorește, însă nu se dă bătut și, recunosc, mi-aș dori să am încrederea lui în mai bine și în frumos. Cărticele astea două se citesc imediat, dar sunt pur și simplu delicioase și atât de frumos și de modern scrise, încât nu ai cum să le lași din mână. Sincer, mi-aș dori și un al treilea volum, și un al patrulea, și tot așa, pentru că Perfectul a devenit abia adolescent cu acte în regulă, de abia acum începe greul cel mai mare. Cu siguranță, autoarea ar veni în sprijinul tinerilor și a adulților care nu mai știu exact pe unde să scoată cămașa cu adolescenții de acasă sau de la școală:

„Sunt perfect. Nu e vina mea. Așa m-am născut. (…) Oamenii toți sunt imperfecți. Nu e nicio rușine în asta. Dar ei, datorită mie, evoluează pe scara perfecțiunii, trecând printr-un amplu proces de dezvoltare personală, de la stadiul de imperfect la perfect și… atât. Pentru că Mai mult ca Perfectul nu poate fi decât unul. Titulatura îmi e rezervată. PERFECTUL PERFECȚILOR. Ăsta sunt.”

Mai mult ca perfectul – o serie despre viața bogată a copiilor explicată pe înțelesul adulților

Seria cuprinde două volume scrise minunat, cu măiestrie, într-un stil extrem de ludic, de frust și de concis, fapt care face ca aceasta să fie citită imediat. Dincolo de realitățile vieții de zi cu zi, autoarea surprinde copilăria în adevăratu sens al cuvântului, cu toate problemele specifice vârstei. Perfectul, așa cum se numește singur, trece prin situații dificile, dar cărora le face față cu brio, datorită ingeniozității și creativității sale. Tocmai de aceea cred că este potrivită pentru copii, căci se vor regăsi în paginile sale și vor găsi răspunsuri la frământări care de multe ori le rămân ascunse adulților, dar, în același timp, este numai bună și pentru copiii mari, care se vor pierde printre amintiri și se vor bucura de o lectură surprinzătoare.

Ambele volume tratează diferite teme specifice unui elev de școala gimnazială și sunt atinse tematici diverse și, uneori, destul de sensibile, dar necesare pentru conștientizare. E ca și cum am pătrunde din nou la gimnaziu și am încerca să fentăm sistemul și să avem parte de distracție din plin în ciuda profesorilor și a temelor nenumărate, precum și a ghiozdanelor care distrug spatele:

„La școală ignoranța profilor e fără limite. Dacă refuz să învăț pe de rost tot ceea ce predau, sunt superficial, imatur și dezordonat. Dacă nu vreau să citesc cărți de acum o sută de ani, mi se spune că fac parte dintr-o lume agramată, decăzută moral și spiritual.”

Autoarea abordează probleme de actualitate, pe care e îmbracă frumos în haina aventurii și a râsului, căci, nu-i așa, atunci când ești Perfect, îți iese totul perfect, chiar și atunci când nu iei chiar cea mai bună notă la școală. Asta iubesc la cărțuliile astea, faptul că redefinește noțiunea de perfecțiune și iese din tiparul acela canonic conform căruia un copil bun are doar cele mai bune note la școală, este mereu șeful clasei și face numai ceea ce îi cere un regulament impus de o autoritate adultă. Nu, personajul lui Aivi Dal face năzdravenii, uneori chiulește de la școală, face revolte, mai terorizează un coleg când este șef al clasei, pentru că puterea îi dă posibilitatea asta, dar și crește, întrecându-se pe sine, de la elevul care ura matematica ajungând olimpic național. Altfel, este un copil normal pentru timpul său, iubește internetul, vrea like-uri cât mai multe, să întrețină focurile pe Snap (nu mă întrebați, pentru că eu încă nu știu ce anume sunt astea), face manifeste, merge la bunici și se preface că o iubește mai tare pe cea în casa căreia este, stă până târziu pe internet, face temele așa cum apucă, mai ales că sunt multe, merge cu colinda și, mai ales, crede în Moș Crăciun.

Personal, mi-a plăcut mai tare primul volum, mi se pare mult mai antrenant și mai captivant decât al doilea. Nu zic că nu e la fel de frumos, dar are un pic caracterul repetitiv, iar Perfectul crește și se simte în acțiunile sale. Sunt un pic mai calculate. Altfel, ambele cărți sunt perfecte așa cum sunt.

Mai mult ca Perfectul este o serie pentru copii pe care o recomand mai cu seamă adulților. Ca profesor sau ca părinte, nu e rău uneori să ne reamintim cum era la vârsta copilăriei. Poate am avea o interacțiune mult mai bună cu cei mici și le-am fi mai mult prieteni decât o facem în mod normal.