KRISTIN HANNAH: CELE PATRU VÂNTURI – RECENZIE

De fiecare dată când vreau o lectură de calitate, care să mă facă să îi simt povestea până în cel mai adânc cotlon al sufletului meu, apelez la Kristin Hannah. Este una dintre autoarele mele preferate, cu care clar nu dau greș niciodată. Scrie cu forță și iubește să disece orice subiect în  atât de multe fire, încât ajungi să te contopești și să devii una cu lumea creată de ea. Te cufunzi în universul ei literar și îți e greu mai apoi, la final, să te desprinzi și să treci la o carte nouă. Ai nevoie de timp pentru a reveni în realitatea palpabilă.

În ceea ce privește cel mai nou roman al său tradus la noi, Cele patru vânturi, recunosc că a reușit să mă păcălească puțin. Inițial, nu îi recunoșteam deloc dulceața scrisului. Mi se părea că a așternut pe pagini o poveste seacă, despre o tânără atât de lipsită de personalitate, încât îmi venea să o scot dintre file și să o bat până își revine. În ciuda a ceea ce i se tot repeta în familie, nu își justifica deloc moliciunea. Însă, din momentul apariției Marii Recesiuni, a secetei din Texas și a furtunilor de praf, acțiunea se precipită și își pierde din lentoarea aceea inițială, care te făcea să te întrebi dacă ai în față chiar un roman scris de Kristin Hannah. Totul devine atât de încărcat de dramatism, încât citești restul cărții pe nerăsuflate, tot sperând că situația se va schimba și că nu vei mai resimți alături de personaje întreaga durere.

Cele patru vânturi este o saga de familie uluitoare, de o încărcătură emoțională atât de puternică încât e musai să aveți cutia de șervețele pe lângă voi atunci când o citiți. Am plâns mare parte din carte, iar când nu am vărsat lacrimi, un mare gol mi s-a așezat în stomac și m-a făcut să percep altfel întreaga structură narativă. Este o carte despre a fi o femeie puternică într-o lume a bărbaților, despre a o lua mereu și mereu de la capăt, indiferent de greutățile care te împresoară, despre a fi bine tu cu tine și cu ceea ce ești, indiferent de ceea ce îți spun cei din jur, despre familie și sprijinul și puterea pe care aceasta ți le oferă, despre o copilărie în lipsuri care te călește și despre a păstra focul speranței și spiritul de războinic vii întotdeauna. Răul nu durează la nesfârșit și după orice furtună trebuie să apară soarele.

Cele patru vânturi,

sub umbra blestemului secetei

Acțiunea romanului se desfășoară pe parcursul a nouă ani, începând în anul 1921, chiar înainte de începutul Marii Recesiuni și a secetei dogoritoare din Texas, și se continuă până în anul 1940. În principal, spune povestea unei familii de fermieri, distrusă aproape până în nucleul ei de sărăcia lucie și de lipsurile provocate de seceta ce face ravagii în regiune, însă, în esență, este povestea multor oameni curajoși, care au fugit din calea calamității naturale unde au văzut cu ochii, sfârșind într-o mizerie de nedescris din cauza lipsei de înțelegere a semenilor lor care nu treceau prin aceeași situație și care îi vedea ca pe niște vagabonzi. Și nu am putut să nu mă opresc puțin și să mă gândesc că istoria se repetă, că nu am învățat nimic din ceea ce a fost și că procedăm la fel cu miile de migranți care vin acum spre noi. Recesiunea a transformat niște oameni cinstiți în niște ființe care abia își duc traiul de pe o zi pe alta, dar niciodată înfrânte, pentru că întotdeauna luptă pentru ei și cei dragi, ba, mai mult, creează o adevărată mișcare de rezistență, sperând la mai bine în marea de durere și incertitudini.

Povestea se deschide cu imaginea Elsei, o tânără de douăzeci și cinci de ani, deja considerată fată bătrână. Nu este pe placul propriei familii, care o vede ca fiind inferioară lor din cauza înfățișării și a modului de a fi, iar asta o face să nu se încreadă deloc în forțele proprii, să se refugieze în cărți și să își reprime orice dorință, chiar și aceea de a pleca la facultate pentru a studia literatura. Iar atunci când în sfârșit face un act de rebeliune, tunzându-și părul și fugind de acasă în miez de noapte, ajunge în brațele italianului Rafe Martinelli, care devine blestemul său, dar, în același timp, biletul ei de ieșire din casa în care nu se simte a fi ea însăși.

Elsa rămâne însărcinată, iar asta îi pecetluiește destinul, pentru că este obligată să trăiască alături de amantul ei, mult mai tânăr decât ea, căci abia împlinise optsprezece ani. Traiul alături de el nu este cel mai minunat, în ciuda faptului că Elsa tot speră ca el să se îndrăgostească de ea asemenea eroilor din poveștile citite de ea, însă asta nu se întâmplă, în ciuda faptului că au doi copii împreună, pe Loreda și pe Ant. Rafe se simte prins ca într-o capcană, iar Elsa nu îndrăznește să spună tot ceea ce simte. Însă această căsătorie îi aduce o adevărată familie în persoana socrilor ei, Tony și Rose, și dragostea de pământ, pe care îl lucrează cu  o pasiune nebună.

Marea Recesiune și seceta îi duce însă pe un drum descendent și îi lasă fără aproape nimic. Imaginați-vă să trăiți fără apă din belșug, cu animalele murind în jurul vostru și oamenii plecând care încotro. Pământul e mort, la fel cum par a fi stat în loc și viețile lor. Însă Elsa luptă, în ciuda a tot, cel care capitulează e Rafe, care pleacă în lume. Iar când furtunile de praf fac ravagii, aducând cu ele febra prafului pentru propriul copil, tânăra pare a se trezi la viață și de aici începe transformarea ei, pentru că e nevoită să lupte pentru siguranța celor dragi ei. E mamă în primul rând.

Cele patru vânturi, lupta cu sărăcia și calitatea de okie

Momentul îmbolnăvirii lui Ant este cel care m-a făcut mai apoi să devorez întreaga carte și să plâng cu lacrimi amare în fața tuturor problemelor pe care aceștia le întâmpină. Hannah are un stil atât de viu, de palpabil, încât parcă te afli acolo și trăiești la rândul tău fiecare acțiune în parte. Te înfiori, simți foamea fără margini, vezi corturile răspândite într-un fel de groapă de gunoi a societății, vezi întinderile mari de bumbac și bogățiile la care cei loviți de soartă nu ajung, precum și cozile imense la hrană și un ajutor minim. Și simți decăderea ființei umane cu fiecare por, precum și rușinea că oamenii mai avuți ajung să își trateze semenii ca pe niște vite doar pentru că nu trăiesc aceleași experiențe. E o carte în care durerea pulsează, iar neputința te împresoară. Și atunci mișcarea comunistă de rezistență nu mai pare chiar atât de greșită pentru ei.

Pentru că Ant nu are scăpare, Elsa pleacă cu cei doi copii ai ei în California, sperând la un trai mai bun. Însă aici se va dovedi că nu există câini cu covrigi în coadă, ci doar muncă din greu pentru un venit modic și umilințe pentru că nou veniții sunt văzuți ca un fel de vagabonzi, ca niște okie, paria a societății în care nu sunt bine veniți. Prin asta trece această familie și prin asta trec mii de alte familii. Nu au acces la minimul unei vieți decente, trăiesc într-un fel de groapă de gunoi, la cort, și se chinuie să supraviețuiască. Spitale, localuri, oameni, nimic nu le este permis. Iar munca pe plantații este mai mult o exploatare sau un fel de sclavagism al oamenilor albi. Și atunci e normal să apară o revoltă și o mișcare de rezistență la un moment dat.

Dincolo de realitatea socială a unor timpuri grele, romanul prezintă relațiile interfamiliale și pe cele dintre mamă și fiică. Loreda și Elsa sunt femei puternice, gata oricând să facă tot ceea ce le stă în  putință pentru un trai mai bun sau pentru supraviețuire. Luptă împreună pentru a se ridica din mocirla în care viața le-a aruncat. Și, în ciuda faptului că începe ca un  personaj slab, Elsa se transformă și capătă alte valențe. Iese parcă din propria crisalidă și ajunge să strălucească, asemenea fluturilor. E mamă, iar asta îi dă forța de a merge mai departe și de a lupta pentru copiii ei.

Cele patru vânturi este un roman emoționant despre America altor timpuri, despre visul american ridicat la rang de artă, despre curaj, luptă, rezistență și puterea de sacrificiu. Este romanul unei familii, care devine, în fapt, povestea unei întregi generații, ce trebuia spusă, pentru a nu repeta aceleași greșeli.

Date despre carte:

  • Titlu: Cele patru vânturi
  • Autor: Kristin Hannah
  • Titlu original: The Four Winds
  • Traducere: Simona Săsărman
  • Editura: Litera
  • Colecție: Blue Moon
  • Anul apariției: 2021
  • Număr de pagini: 448
  • Satele pe Goodreads: 5/5

Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul Litera sau din librăriile online.

2 gânduri despre ”KRISTIN HANNAH: CELE PATRU VÂNTURI – RECENZIE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.