ANNA ERELLE: ÎN PIELEA UNEI JIHADISTE – RECENZIE

Trăim într-o lume nebună, nebună, în care incertitudinea pare să ne devină prietenă bună. Prinși între un virus cu potențial letal și un război la care nu credeam că vom fi martori într-o lume civilizată, care ne tulbură existența de prea mult timp deja, pare că nu știm exact încotro să ne îndreptăm pașii. Amenințarea planează deasupra noastră, ca o sabie gata să sfărâme, să distrugă, să facă să doară. Și, dincolo de toate acestea, parcă am uitat de un cu totul alt pericol, deloc de ignorat, de inamicul din umbră, de care devenim conștienți abia în preajma unui nou atac: terorismul, grupările extremiste gata oricând să comită un adevărat masacru de dragul unei ideologii atât de greșite, încât îți vine greu să crezi că e reală, palpabilă. Că mintea umană chiar se poate îndrepta acolo, când ar putea la fel de bine să militeze pentru pace, indiferent de culoarea pielii, naționalitate sau religie.

Am avut nevoie zilele acestea de o distragere de la presiunea mediatică ce parcă apasă direct pe suflet, cu toată urâțenia și pesimismul existent. Îmi trebuia ceva care să mă revolte într-atât de tare încât să uit de orice altceva. Să mă afund în lectură până la pierdere de sine. Așa că mi-am făcut curaj de un volum la care, în mod normal, nu cred că aș fi ajuns: În pielea unei jihadiste, de Anna Erelle. Însă, odată ajunsă la subiectul Statului islamic sau, cum își spune acum, Daesh, plaga care s-a întins asemenea ciumei peste omenire, pornind din Siria și Irak, așa cum spune și autoarea, nu te mai poți opri. Te revoltă atât de tare, de oripilează, dă cu tine de pământ, îți stoarce lacrimi și te face să îți strângi pumnii a neputință. Și, totuși, speri ca amenințările lor să fie în van. Sau să nu ajungi niciodată suficient de aproape de așa ceva. Să se ducă pe pustiu, să devină una cu pământul deșertului, apoi, ca firele de nisip, să fie spulberate de vânt, alături de ideologia lor bolnavă, care conduce la fapte abominabile, deloc în firea umană, indiferent de numele pe care îl îmbracă aceasta.

În pielea unei jihadiste aduce în discuție un subiect de o duritate maximă, pe care poate, stând comod în fotoliile noastre, din casele noastre pe care le considerăm sigure, nici măcar nu îl conștientizăm. Însă, chiar dacă refuzăm să ne gândim la el, pericolul există, planează asupra noastră, a copiilor noastre. Extremismul îmbracă nenumărate forme, nu neapărat cele la care ne-am aștepta, însă nu mai puțin bolnave, șocante de diavoli cu chip de om. Și ideologia asta atât de greșită nu este atât de departe de lumea pe care o considerăm civilizată, ci doar la un click distanță. Propaganda SI se face online, într-o formă pe care organelor abilitate le e extrem de greu să o controleze. Așa se face că SI recrutează tineri din Europa, femei copil, bărbați copil, pregătiți să dea piept în piept cu moartea, de parcă ar fi o bagatelă. Și totul pentru ceea ce li se prezintă ca o formă idilică de a atinge Paradisul sau o societate perfectă, în care religia primează. E tare greu să observi semnele deviante, dacă nu ești învățat cu modul intruziv de a recruta noi persoane pentru ceea ce se consideră a fi ordinea firească a lucrurilor. Ideologia acestor musulmani fugiți într-o zonă de război e atât de deviantă, în ciuda perfecțiunii proferate, de bolnavă, dacă o privești direct în față, fără de mirajul pe care ei îl oferă pe tavă, ca un cal troian, pregătit să absoarbă în interiorul lui oameni de pretutindeni.

Anna Erelle, un pseudonim ales special pentru această carte, este o jurnalistă care, așa cum spune titlu, s-a pus în pielea unei jihadiste, pentru a scrie un articol menit să deschidă ochii publicului larg spre ceea ce reprezintă SI și pericolul acestui sistem bolnav și greșit chiar și aici, în Europa. Nu este străină de subiect, a stat adeseori prin preajma părinților care nu au reușit să își împiedice copiii să se transforme în obiecte ale mașinăriei Daesh, ce nu mai pot fi repatriați din motive de siguranță națională, deveniți astfel oameni fără patrie. Însă vrea un articol amplu, care să tragă semnale de alarmă, sperând să facă conștientă Franța, țara ei de baștină, și mai apoi Europa și lumea întreagă în privința acestui lup în piele de oaie, ce ademenște tot mai mulți adepți din rândul tinerilor naivi, dornici de notorietate și amăgiți cu idealul ce li se prezintă online.

Astfel, Anna se transformă în Melody, o tânără presupusă convertită, care navighează online și dă din întâmplare peste persoane din Daesh. Însă, fără să realizeze, are parte de un bărbat important pentru organizația teroristă, Abu Bilel, iar asta o face să devină oarecum obsedată de a afla mai multe lucruri despre organizație chiar de la el. Așa se face că, în goana după senzațional, se trezește în situații pe care nu mai are cum să le controleze. Folosindu-se de farmecul personal, iar alteori de un ton libidinos sau autoritar, Abu Bilel o atrage într-o serie de evenimente, care fac ca viața ei să ia o întorsătură neașteptată. Ajunge căsătorită cu el fără a fi prezentă în zona unde se află el, iar mai apoi, pentru că i se descoperă înșelăciunea, amenințată cu moartea, fapt care o face să nu își mai poată arăta fața în public și să nu își mai poată folosi adevăratul nume.

Cartea în sine mi-a plăcut. Trage semnale de alarmă, este o bună indexare a ademenirii online de care multe tinere naive au parte în Europa, care se convertesc, apoi încap pe mâini nepotrivite, fapt care le ruinează întreaga existență. Însă, aș fi vrut mai multe răspunsuri privind motivația din spatele acestei dorințe de a te alătura unei grupări extremiste, care proferează moartea pentru oricine nu urmează ideologia lor nebună, dusă la extrem. Nu înțeleg și nu am să înțeleg vreodată mecanismul din spatele acestei atrageri de partea răului. Multor fete li se cere să își lase familiile, să distrugă orice urmă de umanitate din ele, să lase orice formă de civilizație în spate și totul pentru un simulacru de viață, o existență în lipsuri și în teroare, așa cum este viața în mijlocul unui război în care sunt incluse mult prea multe facțiuni politice. Nu pot înțelege cum li se poate spăla creierul într-atât încât să ajungă în punctul acesta. Cât pot fi de naive încât să se lase conduse de niște minți bolnave, de bărbați libidinoși, care spun că lucrează în numele lui Dumnezeu, dar sfârșesc prin a fi diavoli cu chip de om. Aș fi vrut niște răspunsuri, însă cartea asta nu le oferă.
Apoi, mi-ar fi plăcut puțin mai multă emoție. Puțin mai mult inedit, căci, în definitiv, Anna lucrează din interior cu un membru al acestui sistem idiot. Aș fi vrut ceva nemaiștiut, nemaiîntâlnit, ceva ce nu se spune în presă. Însă nu am primit. Ce salvează însă cartea este sentimentul acela de frică constantă, de angoasă, de teamă permanentă pe care autoarea reușește să ți-l inducă. În rest, volumul de față nu oferă nimic în plus față de o anchetă jurnalistică. Și nu ai cum să nu judeci puțin acțiunile Annei, chiar dacă nu ți-ai dori asta, pentru că a avut naivitatea să creadă ca faptele sale vor rămâne fără consecințe. Era clar că, după așa ceva, viața ei nu va mai fi la fel ca înainte.

O carte bunicică, dar deloc spectaculoasă. Un stil jurnalistic, căruia îi lipsește ineditul și sensibilitatea. Duce lipsă de acel ceva care să o facă genială.

Date despre carte:

  • Titlu: În pielea unei jihadiste
  • Autor: Anna Erelle
  • Traducere: Nicolae Constantinescu
  • Editura: Polirom
  • Categorie: Memorii, biografii
  • Colecție: Hexagon
  • Anul apariției: 2015
  • Pagini: 224
  • Stele pe Goodreads: 4/5

Cartea o găsiți aici.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.