COSMISIAN: MOUELLE ROUCHER – VOLUMUL 1. „DEZLITERAREA” PE FUIOR DE TIMP – RECENZIE

Sunt din ce în ce mai convinsă că esențele tari se țin în sticluțe mici. Am dat peste niște cărți mici ca întindere, dar care sunt adevărate comori din punct de vedere a conținutului. Este și cazul volumului scris de CosmisianMouelle Roucher. „Dezliterarea” pe fuior de timp, care este pur și simplu o bijuterie literară, ce ascunde adevărate lecții de viață printre jocuri de cuvinte și ne transmite mesaje cu un puternic impact referitoare la iubire, la lupta pentru aceasta și la testele pe care aceasta trebuie să le treacă pentru a rezista în fața timpului. Mă atrăsese această carte în mod special datorită unor postări citite în online, iar autorul mi-a trimis volumul său, însoțit de o dedicație originală și extrem de dragă mie, care subliniază ideea sa, cum că opera este a autorului doar atât timp cât este la el, apoi, când îi dă drumul în lume, devine în egală măsură a cititorului:

„Când publici, îţi doreşti ca cititorul să uite de autor, să uite că citește, şi să se lase purtat în lumea creată în jurul personajelor. Ofer cititorului meu o carte ce se scrie în două etape. De prima etapă m-am ocupat eu. Adevărata dezliterare o face cititorul, care devine astfel coautor.”

Mouelle Roucher – volumul 1. „Dezliterare” pe fuior de timp este o carte despre iubire, atât ca sentiment suprem, care înnobilează ființa umană, cât și pentru cuvântul scris, pentru a transmite atât de multe prin intermediul unei opere literare. Autorului îi place să despice cuvintele în bucăți mici, în crâmpeie de substanță, pe care i le oferă apoi cititorului său, dându-i posibilitatea să înțeleagă mult mai mult decât descoperă la o primă citire în structura de suprafață a textului. Este o carte cu puternice accente postmoderniste, care îi oferă cititorului posibilitatea de a descoperi mai mult decât citește într-o primă fază, de a se pierde în poveste cu totul, fără ca măcar să bage de seamă când anume se pierde pe sine și când devine spectator la acțiunea ce se desfășoară în fața sa. Se simte foarte tare spiritul ludic al scriitorului în această carte, căci se joacă atunci când scrie, tocmai de aceea textul său are și atât de multe înțelesuri. În primă fază, este o poveste de iubire puțin atipică, pentru că trebuie să treacă testul timpului și al absenței fizice a persoanei iubite, însă, dincolo de aceasta descoperim o adevărată pleiadă de sentimente, de la temeri, poate chiar și nefondate, la emoția aceea pură generată de absența celui iubit, la plăcerea scrisului și a așternerii pe hârtie a poveștilor pe care viața le aduce în cale, la fina analiză a psihicului îndrăgostiților și a celorlalte persoane implicate în povestea lui Mouelle. Este o carte a sentimentelor puternice, a simțurilor ce tresar la cea mai mică schimbare pe care viață o aduce, a iubirii și a speranței ce crește chiar și dincolo de firesc:

„Simțurile sunt petalele nude ale frumosului absolut, pe care, activate, le poți transforma în culori vii cu care să pictezi ferestre spre lumi ascunse în inima ta. Unele ființe sunt pline de culori neutilizate, ale căror inimi sunt depozite înghețate de căldură. Când iubirii i se dă curs, trupul unei femei devine o cascadă tânără care etalează în splendoare trăiri egalate doar de nori.”

70602854_2440124762866470_1846609549553827840_n

Mouelle Roucher. „Dezliterarea” pe fuior de timp – o poveste despre o iubire suspendată în timp și spațiu, o poveste despre speranțe renăscute și despre condiția scriitorului

Prin intermediul acestui roman, Cosmisian realizează o odă închinată iubirii, a acelui sentiment care te poate înălța pe cele mai minunate culmi ale vieții atunci când este împărtășită sau te poate duce în cele mai negre tenebre, determinându-te să închizi tot ceea ce simți în tine, să îți transformi inima într-o cazemată de unde cu greu mai ieși apoi la suprafață. Autorul se folosește de „dezliterarea” cuvintelor pentru a exprima trăirile intense ale personajelor sale. El aduce în prim plan o lume aflată la granița dintre sacru și profan, dintre vis și realitate, purtându-ne pe aripi de visare printre povești cu iz de epocă.

Mouelle Roucher este personajul central al cărții, ea este scriitoarea recunoscută de o lume întreagă datorită cărților sale, este personajul monden care adună în jurul său toată spuma societății. Însă, cu toate că se bucură de un real succes scriitoricesc, Mouelle nu este fericită, căci în urmă cu ceva timp a fost părăsită de sufletul ei pereche, de Pierre, cel în interiorul căruia s-au acumulat toate iubirile ei trecute, prezente și viitoare. A lăsat-o cu „sufletul înghețat și cu o cheie prins de aparenta fericire a altor sute de mii de perechi”. Nu cunoaște motivul rupturii de el și nici nu are șansa să afle, pentru că, imediat după fuga lui, Pierre suferă un accident ce îl aruncă într-o comă ce se va întinde pe foarte mult timp:

„Coma îngheață o ființă umană. O prinde într-o pânză tăioasă pe cealaltă ființă, care crede că este vie, dar care se zbate în ghearele nemiloase ale timpului, iar otrava, ce nu îi amorțește simțiri, o face să sufere, în imposibilitatea de a lămuri viața. Sau moartea. Coma nu este o ființă bună. Ea îți dă senzația nereușirii, ea te face să te simți neputincios și confuz. Coma nu este viață, dar nici moarte. Este otrava dintre cele două.”

Acesta este momentul care o aruncă pe Mouelle într-un fel de gaură neagră, unde se ascunde de realitate, pe care o refuză cu încăpățânare. Se retrage la Vila Rouge, care devine locul ei de refugiu, de evadare din cotidian, un fel de spațiu magic suspendat în timp, în care sentimentele îngheață, refulând doar în scris, și în care trecerea timpului în absența celui iubit nu mai are nicio importanță. Singurul care rămâne viu în sufletul ei este fiorul, acela al iubirii și chiar al neiubirii, acela al fricii de abandon și de pierdere:

„M-am retras la Vila Rouge nedefinit, înconjurată de gânduri nescrise, de urme ale iubirii pe car unghiile timpului le-au încrustat adânc în pielea brațelor mele.

Pentru Mouelle, Pierre este mort, de aici și dezliterarea cuvintelor, pentru că le scoate din context și le dă noi sensuri, creând alte universuri. Numai că, prin intermediul tânărului scriitor, singurul primit în intimitate de Mouelle, Pierre revine la viață, luând pe toată lumea prin surprindere. Cum va evolua totul, vă las pe voi să aflați.

Mouelle Roucher – volumul unu. „Dezliterare” pe fuior de timp este un roman de o frumusețe aparte, care ți se strecoară direct în suflet. Te farmecă cu povestea sa, te cucerește și te ține captiv între filele sale fără drept de apel.

Date despre carte:

Titlu: Mouelle Roucher – volumul unu.„Dezliterare” pe fuior de timp

Autor: Cosmisian

Editura: Libris Editorial

Anul apariției: 2019

Număr de pagini: 186

Cartea poate fi comandată de aici.

15 gânduri despre ”COSMISIAN: MOUELLE ROUCHER – VOLUMUL 1. „DEZLITERAREA” PE FUIOR DE TIMP – RECENZIE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.