JENNIFER L. ARMENTROUT (SEMNAT J. LYNN): LAS-MĂ SĂ TE IUBESC (SERIA TE AȘTEPT, VOL. 4) – RECENZIE

M-am ferit destul de tare de cărțile lui Jennifer Armentrout, pentru că este extrem de plăcută de toată lumea, iar eu am învățat că la pomul lăudat nu prea te duci cu sacul. Prefer să citesc acele cărți care nu se bucură de un succes uluitor și pe care nu le văd peste tot în online. Așa sunt eu, mă plictisesc destul de repede de lucruri, fapte, acțiuni, iar dacă acestea au caracter repetitiv, e clar că nu sunt pentru mine. La fel se întâmplă și în cazul cărților pe care le citesc. Oricât de tare mi-aș dori un roman, dacă îl văd absolut peste tot, e clar că nu îl voi citi în acel moment, ci doar când se mai domolesc puțin spiritele. În cazul lui Armentrout, am fost destul de sceptică, nu eram foarte sigură dacă va fi pe placul meu. M-a scos un pic din zona mea de confort, ce-i drept, dar mă bucur că am urmat îndemnul unei prietene de a ajunge să o cunosc în sfârșit, pentru că mi-a plăcut foarte tare și știu sigur că voi mai vrea să citesc din scrierile sale. Nu am început seria ei, Te aștept!, în ordine, pentru că am dat iama pe Târgul Cărții și m-am îndrăgostit de volumul 4 abia, dar nu e bai, volumele se pot citi foarte bine și separat, dacă nu te deranjează câteva spoilere, în sensul că afli cine cu cine rămâne din volumele anterioare.

Lasă-mă să te iubesc este un roman de dragoste ușurel, o lectură lejeră, care nu te solicită foarte tare, dar a fost exact ceea ce am avut nevoie după ce am lecturat Pianistul, o carte de o duritate extremă. Armentrout creează o poveste magică, în care arată cum dragostea are puterea de a face două inimi să trăiască din nou, trecând peste marile tragedii și pierderi ale vieții. Stilul de scriere al autoarei atrage foarte tare, iar modul în care reușește să transforme un clișeu în ceva frumos este minunat la cartea ei. Dincolo de povestea de iubire, care înflorește încetișor, desfăcându-și petalele asemeni unui boboc de trandafir, romanul surprinde și prin elementul de suspans, căci au loc crime și violuri, iar personajul principal nu scapă nici ea de niște fenomene stranii, care o duc cu gândul fie la existența unor fantome în casa ei, fie la un sociopat care o urmărește în permanență, iar acest element este marele bonus al cărții de față.

20200104_1138572179199840051848738.jpg

Lasă-mă să te iubesc – o poveste de dragoste născută pe dureri mari

Romanul debutează cu o poveste extrem de sensibilă: Roxy Ark, personajul principal, merge în vizită la prietenul ei, Charlie, rămas în urma unui accident stupid, invalid în urmă cu șase ani. Încet, încet, mergând în spate pe firul memoriei, aflăm și motivul. Unul dintre golanii orașului, Henry, tot încerca să iasă în oraș cu Roxy, numai că nu prea o făcea cum trebuie, ci doar o zgândărea pe aceasta, trezind vulcanul de nervi care clocotea în interiorul ei. Așa s-a întâmplat și în acea zi, când, după un meci, tot îi batjocorește pe ea și pe Charlie. Cum fata nu se poate abține, în ciuda faptului că prietenul ei tot îi cere să ignore totul, izbucnește un conflict mai mare, care degenerează în rănirea gravă a lui Charlie, care încerca să o apere pe fată. De atunci, el este o legumă și locuiește într-un azil de îngrijire paliativă, unde Roxy îl vizitează în fiecare vineri, ducându-i una dintre picturile ei speciale și citindu-i din romanele lui preferate, tot sperând la un miracol, care tot întârzie să apară. Este cel mai greu lucru peste care tânăra încă nu a învățat să treacă, iar sentimentul de vină nu o părăsește deloc. Realizează că lucrurile se pot schimba în mod iremediabil fără a putea să faci ceva, dar, în același timp, refuză să trăiască pentru ea de multe ori și se încăpățânează să facă totul pe placul lui Charlie, trăind oarecum și  pentru el:

„Nimeni nu știe exact când urmează ca viața să i se schimbe în mod irevocabil. Nu există avertismente. Sau, mai bine zis, lucrurile se petrec întotdeauna atunci când totul era calm și bine.”

Dincolo de a îi fi o prietenă bună lui Charlie, Roxy este tipul meu preferat de personaj: sensibilă, dar, în același timp, extrem de puternică și de independentă, trăindu-și viața după propriile plăceri și dorințe. Este chelner la Mona și își iubește meseria, dar, în același timp, pictează pentru a își calma inima și face web design pentru unele site-uri. Este îndrăgostită de când se știe de polițistul Reece Anders, numai că, în urmă cu unsprezece luni, a existat un incident care i-a îndepărtat, tocmai când lucrurile se îndreptau spre mai bine.

În prezent, Reece tot încearcă să reia legătura dintre ei și să își ceară iertare pentru comportamentul lui anterior, însă este destul de greu să te apropii de Roxy. Ea se teme foarte tare de lucrurile pe care nu le poate controla și se teme că ar putea sfârși rănită și fără putința de a se ierta pentru un trecut care nu a ieșit exact cum a plănuit, la fel ca în cazul lui Charlie, fapt pentru care își refuză dreptul la dragoste:

„De asta nu mă puteam îndrăgosti de el. La capitolul intimitate, stăteam bine. La capitolul întâlniri, era excelent. Dar să mă îndrăgostesc de el, să mă las să alune așa de adânc? La naiba, nu! L-aș fi putut pierde la fel… la fel ca pe Charlie. Cum deja îl pierdusem pe Charlie. Și, deși în cazul lui Charlie vorbeam despre un alt fel de dragoste, totuși situația era extrem de dureroasă.”

picsart_12-14-032099693831152353130.jpg

Lasă-mă să te iubesc – misterele se cer rezolvate

Este nevoie de multă răbdare pentru a putea face parte din viața lui Roxy, mai cu seamă că tânăra este destul de greu de clintit atunci când ia o hotărâre în privința cuiva. Acesta este și cazul lui Henry, băiatul care a aruncat piatra ce l-a transformat pe Charlie într-o legumă. Eliberat din închisoare mai devreme decât trebuia, el tot încearcă să se apropie de cei doi, pentru a își răscumpăra oarecum greșeala. Urmările au fost teribile, dar Roxy trebuie să învețe să lase totul în urmă și să accepte că nu poate schimba totul și că nu poate trăi înconjurată de o energie a urii, iar acest fapt este destul de greu de acceptat.

Problemele tinerei se măresc imediat după ieșirea lui Henry din închisoare, ca și cum astrele s-ar fi aliniat greșit și ar fi făcut ca lucrurile să meargă cât se poate de prost pe toate planurile. Dincolo de problemele cu Charlie, care acum refuză să mănânce, și de nervii alocați lui Henry, Roxy se confruntă și cu niște fenomene stranii, inexplicabile. Își găsește telecomanda în frigider, se trezește cu o pânză nouă pe șevalet, mașina de spălat se pornește singură și altele asemenea. Ar putea părea niște chestii amuzante pur și simplu sau ceva pe care ea însăși să îl facă în mod inconștient, însă, în momentul în care o poză cu ea dormind îi apare pe telefon, deja lucrurile se precipită, iar Reece decide să acționeze și să o procedeze, mai cu seamă că în regiune au tot fost răpite, violate și ucise tinere nevinovate, cazuri ce par legate între ele.

Lasă-mă să te iubesc este o poveste drăguță de iubire, un clișeu transformat frumos. Elementul de suspans face ca romanul să fie autentic. Recomand cu căldură!

__________________________________________________________________

Date despre carte:

Titlu: Lasă-mă să te iubesc

Autor: Jennifer L. Armentrout (semnat J. Lynn)

Titlu original: Fall with Me

Traducere: Dana Popescu

Editura: Epica

Colecție: EpicLove

Serie: Te aștept!, volumul 4

Anul apariției: 2018

Număr de pagini: 363

 

2 gânduri despre ”JENNIFER L. ARMENTROUT (SEMNAT J. LYNN): LAS-MĂ SĂ TE IUBESC (SERIA TE AȘTEPT, VOL. 4) – RECENZIE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.