SILVIA RUSEN: LADY MARA (SERIA AMOR, VOL. 1) – STYLISHED BOOKS – RECENZIE

Vremea de afară începe din ce în ce mai tare să miroasă a iarnă și a geruială. Ba chiar și copacii de pe dealurile din jurul casei mele au îmbrăcat hainele albe, ca de poveste. Nu sunt o mare iubitoare a frigului, admir peisajele feerice doar de la limita ferestrei mele și mă cufund în fotoliul meu preferat de lângă sobă, citind până la epuizare povești de dragoste, care mi se pare că încălzesc cel mai tare sufletul. Nu am mai citit de foarte mult timp cu o atât de mare aviditate povești de iubire, dar acum simt nevoia să fac asta, să mă pierd printre aripi diafane create de minți luminate. Tocmai de aceea mi-am și ales din bibliotecă Lady Mara de Silvia Rusen. Coperta minunată, care îndeamnă clar la visare, m-a făcut să nu mai țin cont de faptul că este volumul întâi al seriei Amor, ceea ce altădată m-ar fi făcut să mai aștept un pic, doar până când reușesc să am seria întreagă. Am sărit direct pe cărticică și am devorat-o efectiv. Bine, cu mici excepții, pentru că nu totul a fost în acord cu ceea ce mi-am imaginat eu inițial, dar a fost bine relativ și vă voi povesti mai multe pe parcurs.

Lady Mara este un historical romance românesc, cu accente diafane și cu un stil de scriere plăcut, care curge. Povestea reunește familii de vază ale societății englezești și surprinde bine culoarea locală prin intermediul oferirii puterii de decizie în principal bărbaților, care reușesc să se joace abil cu soarta fiicelor lor, căsătorindu-le după bunul plac sau după cum ar putea crea alianțe mai bune. Este și cazul Marei York, care este pierdută de tatăl ei la jocuri și oferită ca soție baronului de Briese sau cel puțin aceasta este premiza de la care pornește cartea. Este un roman drăguțel, o lectură lejeră, ușurică, potrivită pentru o seară relaxantă sau pentru perioada adolescenței, când încă mai crezi în miracole și în dragoste la prima vedere și nu ești foarte deranjant de șotiile și de farsele puse la cale de personajele principale. Nu este o poveste rea, însă, mi-ar fi plăcut să se fi pus accentul un pic mai tare pe elementul romantic, iar nu pe nebunia întrecerii întru care îi face mai mult rău celuilalt. Autoarea sare rapid de la o stare la alta în ceea ce privește personajele, mai nu vor, mai se lasă, iar acest aspect devine un pic deranjant la un moment dat. Jocul de-a șoarecele și pisica dintre protagoniști nu arată neapărat că ar fi o mare iubire la mijloc, iar repetițiile devin un pic deranjante la un moment dat și nu te fac să crezi neapărat în povești cu zâne. Nu spun că mi-a displăcut, doar că aș fi vrut un pic mai mult de la Hayden și Mara pentru a îmi liniști inima.

20200118_1205066368552656027666142.jpg

Lady Mara – o poveste despre dragostea la prima vedere și jocurile sorții

Mara York este o tânără de doar optsprezece ani, pe care tatăl ei nu o lasă să se bucure nici măcar de primul ei bal, de prima ei ieșire în lume, pentru că pierde la niște jocuri de noroc, iar gajul său este reprezentat de propria fiică. Astfel, ea devine soția baronului Oskar de Briese și este ruptă din căminul părintesc, de lângă mama iubitoare și de lângă cele două surori pe care le adoră, Ava și Eva, și dusă în conacul fastuos al bătrânului. Se teme de nou, se teme de tot, precum și de ceea ce presupune o relație cu un bărbat mult mai în vârstă, însă, spre mirarea ei și a noastră, ca cititori, Oskar îi propune un târg avantajos: nu se va atinge de ea ca soț timp de un an de zile, până când va reuși și ea să se acomodeze cu noul ei statut și cu soarta.

Ca o paranteză, pe Oskar am ajuns să îl iubesc. Este un bătrânel tenace, cu o perspicacitate ieșită din comun și cu o mare cunoaștere a sufletului omenesc, în principal cel al fiului său, Hayden, și al soției sale, Mara, fapt pe care îl va dovedi din plin farsa pe care le-o joacă celor doi cu abilitate. Aflăm adevărul doar pe final, la fel și perspectiva lui, dar acest lucru ajungi să îl adori și să te gândești că nu ai citit un roman de dragoste, ci, mai degrabă, o comedie spumoasă de moravuri și situații, iar acest fapt nu face altceva decât să te încânte peste poate.

Încă din primele zile, Oskar este forțat de împrejurări să plece la Londra, unde are de rezolvat afaceri, fapt care o intrigă un pic pe Mara inițial. Însă, acest fapt o ajută să renunțe la inhibiții și să se lase purtată de val și de pasiunea abia descoperită pentru fiul ei vitreg, Hayden. Cei doi par sortiți a fi împreună, căci ura inițială pare să se transforme în dragoste, iar multiplele farse pe care și le joacă unul altuia par a fi destinate unor îndrăgostiți, unor proaspăt căsătoriți, care se descoperă prin intermediul ludicului. Ba chiar Hayden o prezintă pe Mara drept soția sa la una dintre petrecerile mondene unde sunt invitați. Jocul lor de-a șoarecele și pisica, pendulările între sunt cu tine și nu mai sunt, pentru că nu este etic, sunt drăguțe până la un punct, însă, la un moment dat, devin un pic obositoare. Mi-ar fi plăcut să existe un pic mai multă pasiune și mai puțină tensiune și teamă de consecințe. Ar fi surprins mult mai bine culoarea locală, pentru că nu era chiar un delict atât de mare ca soții să aibă amanți, mai ales că nu se realizau neapărat căsătorii din dragoste la acea vreme. Ar fi fost mult mai credibil dacă cei doi s-ar fi lăsat în totalitate pradă sentimentelor, mai ales că Oskar nu era tocmai prezent, și ar fi trăit la cote maxime povestea lor de iubire. Personajele în sine sunt credibile, pentru că au pendulările, nesiguranțele și incertitudinile specifice vârstei. Este nevoie de timp pentru a se descoperi și a afla ceea ce își doresc.

Perspectivele narative se modifică, avem când punctul de vedere al Marei, când al lui Hayden, iar pe final, și pe cel al lui Oskar. Acest fapt mi-a plăcut la nebunie, pentru că ajută să te apropii un pic mai mult de personaje și să le cunoști mult mai bine. Nu am înțeles, în schimb, inserția unei perspective obiective în vreo două locuri, întrerupând vocea narativă fie a Marei, fie a lui Hayden, și intervenind vocea naratorului. Nu cred că era necesară, pentru continuitatea poveștii, mergea păstrată perspectiva subiectivă.

Lady Mara nu e o lectură rea, mi-a plăcut, însă merge clar îmbunătățită. Recunosc, mi-a stârnit curiozitatea pentru următoarele volume, care sper să fie mult mai atent construite.

20200118_120553696905057394614498.jpg

Date despre carte:

Titlu: Lady Mara

Autor: Silvia Rusen

Editura: Stylished

Serie: Amor, vol. 1

Anul apariției: 2019

Număr de pagini: 192

 

Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Stylished sau din librăriile online și fizice.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.